UNDE EŞTI CHIMIŢĂ ?©

Chimiţă

Lipsesc de-o vreme şi e de-nţeles.     
E ca şi-atunci, după cules       
De poame otrăvite cu morală,           
Cu-Adam surprins flămând...   
pe Eva goală. 

Când muşcătura-i s-a oprit în gât,    
Când "Bâşti-de-aici!" le-am zis şi "Zât!"    
Şi poart-am zăvorât-o-n urma lor     
Şi fix la başcheţi m-a durut...   
de al lor dor.

Şi ştiu ce-şi zice-acum Adam
Privind cu poftă la madam.   
Ce gânduri sub lăcate grele,  
Ascunde în dorinţe pustii...       
şi pune în zăbrele.      

- "Am rupt un pic din Dumnezeu.      
Ce-i pasă Lui că am fost eu... !?
Ce-I pasă Lui că-s fiul Său    
Ţâşnit din El şi-apoi ţâpat...     
în hău... !?"