STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.

Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?

NU-SI IAU FATA DE LA MINE

marți, 7 ianuarie 2014

UNDE EŞTI CHIMIŢĂ ?©






Chimiţă


Lipsesc de-o vreme şi e de-nţeles.     
E ca şi-atunci, după cules       
De poame otrăvite cu morală,           
Cu-Adam surprins flămând...   
pe Eva goală. 

Când muşcătura-i s-a oprit în gât,    
Când "Bâşti-de-aici!" le-am zis şi "Zât!"    
Şi poart-am zăvorât-o-n urma lor     
Şi fix la başcheţi m-a durut...   
de al lor dor.

Şi ştiu ce-şi zice-acum Adam
Privind cu poftă la madam.   
Ce gânduri sub lăcate grele,  
Ascunde în dorinţe pustii...       
şi pune în zăbrele.      

- "Am rupt un pic din Dumnezeu.      
Ce-i pasă Lui că am fost eu... !?
Ce-I pasă Lui că-s fiul Său    
Ţâşnit din El şi-apoi ţâpat...     
în hău... !?"
     
Publicat de la 18 comentarii:
Abonați-vă la: Postări (Atom)