ALGEBRA CUANTICĂ

ALGEBRA CUANTICĂ©    

            Ieri l-am văzut pe Anunaki cu o carte în mână. Mă uit mai bine şi văd că era manualul meu de algebră din clasa a şasea. 
            - De unde ai luat asta ? l-am întrebat.           
            - Din pod, mi-a răspuns el sec.         
            - Da’ pe-aia de-a cincea ai citit-o ?  
            - Da. A fost miştoacă... mi-a plăcut. Am citit-o şi raţelor.  
            - Şi înţelegi ceva din ea?       
            - Mvai de mine... tot ! Păi dacă şi pisicile şi raţele înţeleg... Adică aproape tot.    
            - Ce nu înţelegi ?       
            - Nu am priceput de ce pentru A pătrat plus B pătrat nu există o formulă specială de calcul. Ăştia zic aici că se adună A-ul şi B-ul şi că rămâne totul la pătrat şi nu-i deloc aşa.
            - Da’ cum e ? m-am mirat eu.           
            - Păi să-ţi dau o problemă de algebră plană ca să înţelegi şi tu. Uite, se dau: un A pătrat şi un B pătrat şi se cere să se indice în ce condiţii A pătrat plus B pătrat fac un AB dreptunghi.
            - Niciodată !  
            - Răspuns greşit ! Suma lor va fi întotdeauna un AB dreptunghi, dacă pătratele lor au laturile egale.        
            - Şi dacă nu le au?     
            - Atunci fac un AB ciumec. Şi nici asta nu-i relevant dacă transpui problema în domeniul algebrei cuantice, căci acolo, dacă ai două cuante, A şi B şi doreşti ca ele să facă împreună ceva, ei bine vor face doar o vreme.         
            - Nu înţeleg.   
            - Cum nu-nţelegi !? Cât timp te uiţi la ele, A-ul şi B-ul vor face întotdeauna ce te-aştepţi tu să facă, dar cum te-ntorci cu spatele, fac numai ce vor ele. Iar asta se-ntâmplă doar dacă cele două cuante sunt de acelaşi fel, că nu poţi aduna mere cu pere ca să obţii la final bomboane electrice...    
            - Scuză-mă că te-ntrerup,  dar Miciurin nu a altoit meri cu peri şi a mâncat banane din ei !? Şi n-a murit ea, nevastă-sa, din cauză că a căzut din brad în timp ce culegea pepeni!?
            - Fugi de-aici, că asta-i propagandă psihohotronică rusească! Ce ne interesează pe noi banana lui Miciurin şi pepenii nevesti-sii? Pe noi ne interesează cuantele, mai precis că în algebra cuantică nu poţi aduna fermioni cu bosoni ca să obţii doar fotoni. Şi încearcă numai să le ridici la pătrat să vezi dacă vor! Nici de-ale dracului nu vor, cu o singură excepţie, desigur, mai precis doar atunci când vrei să obţii cuante de conştiinţă.  
            - Da’ ce, conştiinţa este cuantică?    
            - Ete na! Conştiinţa este ce vrea ea. Păi dacă avem medicină cuantică, algebră cuantică, psihologie cuantică şi până şi sexul este cuantic, te-ai aştepta ca ea să rămână doar un simplu concept!? Da’ ce, ea este mai proastă!? Tu pe ce lume trăieşti? Ce tu crezi că un concept nu poa’să fie cuantic? Ba poate foarte bine, este suficient să afirmi şi dintr-odată devine cuantic. Orice îţi trece prin minte este şi undă şi particulă şi are cuantele sale: gândul este cuantic, universul este cuantic, saltul este cuantic, Sfântul Duh este cuantic, Prepuţeasca este cuantică, tu eşti cuantic, pensia ta e mică şi e cuantică, mecanica clasică este cuantică, totul este cuantic.       
            - Şi şeful de post Mardare este cuantic?                  
            - Şi el.
            - Nu cred. Mardare este un bou.        
            - Şi boii sunt cuantici. Şi că tot veni vorba, chiar şi înfricoşata Judecată de Apoi este cuantică. Până şi vidul şi nimicul sunt cuantice. Tot ce mişcă şi nu mişcă, tot ceea ce a existat, există, va exista sau nu va exista niciodată, toate laolaltă nu sunt altceva decât un infinit câmp energetic cosmic, universal, multiversic, informaţional, vibraţional şi ţâşpedimensional cuantic, format din multiple alte câmpuri cuantice, care dacă nu sunt bătute de mici, devin conştiinţă pură.           

- va urma -     
Dan Ioaniţescu ©