SASE ! - 7

Ca Unic si Atotputernic Dumnezeu, de mult Mi-am dorit si Eu un blogusor al Meu, in care sa-mi impart trairile subiective cu o mana de pamanteni alesi in modul lor - aparent aleatoriu, dar de fapt, alesi pe criterii obiective, numai de Mine stiute, ca doar n-oti chiar crede ca exista “aleatoriu” in universul acesta, amintiti-va doar de Einstein asta al vostru care bine a zis "Dumnezeu nu da cu zarul".

Fie vorba intre noi, Eu  insa dau adesea cu zarurile, mai ales cand Ma plictisesc de razboaie si alte nenorociri.

Joc table singur - mana stanga cu mana dreapta.

"Si, ma rog, Doamne, care mana castiga mai des?" va aud strigand vexati , la ideea ca-Mi alung plictisul cu astfel de nimicuri, in loc sa va ascult rugaciunile cu loteria si cu nevasta vecinului.

Pai, dragilor, sa va spun pe cinstite, la inceput castiga mai mult mana stanga, dar de vreo suta de mii de ani incoace, mai mult castiga dreapta! De fapt, si degeaba Ma intrebati de ce, ca nu stiu, procentajul de dreptaci in populatie la orice moment dat, aproximeaza cat de des castiga mana Mea dreapta la table!

De aceea si  procentajul de stangaci in populatiile umane primitive era de trei ori mai mare decat cel din populatia curenta! Tablele, bata-le vina...

Ca sa fac jocul mai interesant folosesc insa o sumedenie de zaruri la fiecare aruncare.

Dupa care normalizez suma zarurilor intr-un numar intre 2 si 12, dupa o regula foarte simpla, despre care unii dintre voi, eretici, care au luat-o razna mai rau, cred ca au de-a face cu masa a trei leptoni. Capul acestei erezii este un japonez numit Koide, care aseaza ideea cam in felul urmator: 

unde m este masa celor trei leptoni

Cum fac cu dublele este mai greu de explicat, poate alta data...

In sfarsit, treaba lui Koide, pe chestia asta o sa arda el in Iad mult si bine, insa sa nu uitam ca este japonez, si cam  intr-adevar, ciudati mai sunt si  japonezii astia de felul lor, de la natura (d'aia si iadul este populat mai mult cu japonezi si nemti...).

Acum vreo trei ani eram in Osaka si pofteam la branza telemea, ca prea imi ramasese intre dinti un gust amarnic de peste si homari.

Tare m-am bucurat cand am vazut asta:  

pe taraba unui vanzator ambulant. Dar cand m-am dat mai aproape: aiurea..., era tofu!

Asa deci cu amintirile... si fiindca veni vorba, ati observat oare ca amintirile nu le poti aseza pe caprarii, ca de exemplu, "amintiri din clasa a IV-a ", "amintiri din clasa a V-a ", s.a.m.d. ?

Si ca nici chiar in haos total nu ne stau ele in cap, asa, alandala, una peste alta? Nu, nicidecum, de fapt o amintire te duce la alta, si apoi iar la alta, dupa cat timp ai sa stai pe balcon suflandu-ti nasul, ganditor, peste populatia pietonala.

Aparent, amintirile se ordoneaza dupa mirosul existent la momentul evenimentului. Daca ti-a tras profu' de sport o palma la ora de educatie fizica si tocmai dadusera si nucii in floare, uite asa se formeaza in creierasul matale o asociatie vaga – sport - palme incasate - nuci.

Hai ca va las, ma duc sa Ma rog. Cui? Va spun Eu alta data, intre timp bagati-va mintile in cap, caci, dupa cum azi furi un ou si maine un bou, intai te nedumiresti singur despre care-i branza si care-i tofu, si ajungi la urma sa amesteci leptonii cu tablele... 


Articol de Celentano
sursa foto portal