STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

miercuri, 14 noiembrie 2012

ILUMINAREA CATÂRCEI©

POVESTEA ILUMINĂRII CATÂRCEI

            - Poi dragii mei.... a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nici că s-ar mai povesti, pe vremea când se băteau munţii-n capete şi urşii-n coadă iar Scornilo, balaurul Pitecantroposofului ieşea la joacă cu balaurul răpus de Sfântu Gheorghe, un papă pios şi foarte cuvios care avea o catârcă vorbăreaţă nevoie mare. Povestea spune că Papa cel Pios, cel de-al 12,5 - lea papă pios din câţi a cunoscut Vaticanul şi Astralul, a observat că măgarul lui Buridan, de la o vreme tot dădea târcoale catârcei lui. Se pare că dilema perpetuă prin care măgarul trecuse din fiinţarea în Beta, în fiinţarea din Astral, aceea de a mânca sau a bea, se rezolvase brusc odată cu vederea dosului catârcii papei. Geaba s-a rugat beatitudinea şi pioşenia sa de filozoful Jean Buridan să pună căpăstrul pe măgar şi să-l priponească, pentru că acesta “nu şi nu”, nu a vrut cu niciun chip să recunoască că măgarul sau că măcar fabula lui, i-ar aparţine.          
            - Care fabulă ? întrebă Astralopitecul.         
            Vânturişca luă o clipă cristalul de pe frunte şi se uită mirată la Astralopitec         
            - Ei, care fabulă !? se burzului ea, este vorba despre fabula aceea filozofică celebră din secolul al XIV-lea care are drept morală faptul că Liberul Arbitru, nu umblă tocmai liber, ci este captiv în dilema măgarului flămând şi însetat, care atunci când privea la stânga vedea o grămadă de fân, iar când privea la dreapta vedea o găleata cu apă. Iar cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere şi cum nu reuşea să se decidă dacă îi era mai mult foame, sau mai mult sete, până la urmă a murit ca un idiot.           
            Şi ca să reiau, continuă Vânturişca aşezând din nou cristalul pe frunte, povestea spune că sub privirea oripilată şi disperată a papei, măgarul îi încălecă minunata catârcă, stătută şi sedusă de o dragoste la prima vedere, şi, ca un măgar ce se afla, după câteva reprize de amor furtunos o abandonă dar îi strică şi ieslea, rasa şi pedigree-ul, căci pasămite, catârca lui nu era o catârcă oarecare, ci avea ascendenţă nobilă, ea având ca părinţi pe celebra iapă a lui Don Quijote şi pe măgarul lui Sancho Panza.
            - Nu este adevărat! Refuz să cred o asemenea gugumănie, se revoltă Don Quijote. Crescătorul de cărţi ţi-a vândut gogoşi. Numai eu am călărit-o pe iubita mea Rocinanta, după cum Sancho Panza şi-a călărit propriul măgar, pe Rucio.       
            - Hi, hi, hi ! Am glumit,  preanobile hidalgo... Fie-mi iertată îndrăzneala... Desigur că alţii sunt părinţii catârcii papei, mama ei fiind măgăriţa lui Balaam de la care a moştenit darul vorbirii, iar tatăl, deşi ea fusese curtată de pegaşi, inorogi şi cai vorbitori şi zburători celebri, precum calul lui Făt Frumos, al lui Harap Alb şi căluţul cocoşat... ei bine, date fiind afinităţile semitice ale stăpânilor, tatăl ei a fost nici mai mult şi nici mai puţin decât renumitul armăsar El Zorab.             
            Papa cel Pios a fost foarte necăjit cât timp i-a fost catârca gestantă, deoarece mai înainte de pocinogul pricinuit de măgarul lui Buridan, el se-nţelesese deja cu proprietarul măgarului din povestea “borta-vântului” a lui Mihai Eminescu, cel care mânca paie de pe jos şi scotea galbeni prin dos şi-i dăduse chiar şi o arvună substanţială din cutia milei, başca o cârcă de indulgenţe moca, însă mânzul fătat în thetaieslea papală de catârcă fu atât de frumos şi de dăruit cu harul vorbirii de către bunul Dumnezeu, başca o semilună în frunte, încât îl îndrăgi din prima clipă. Papa cel Pios îi mulţumi bunului Dumnezeu pentru miracolul săvârşit, acela de a-şi pogorâ Duhul Sfânt asupra catârcii sale, care, ca oricare din neamul ei corcit era sortită să rămână pururea fecioară şi să nu fete în veci, pe motiv că, aşa cum orânduise chiar El lucrurile, niciodată un catâr nu ar fi putut avea urmaşi.    
            - “Du-mă în Câmpiile Elizee, îi spuse mânzul într-o zi papei. Aici mă plictisesc şi chiar nu îmi mai place deloc, deoarece măgăruşii cu care ies la păscut şi la zburdat au devenit atât de obraznici încât sunt de-a dreptul măgari.“  
            Şi uite-aşa plecă într-o bună zi Papa cel Pios spre Câmpiile Elizee împreună cu catârca sa şi cu mânzul ei în vârstă de doi ani. Şi ca să vezi întâmplare, că de-aici povestea devine tot mai captivantă, în timp ce se deplasau ei prin Theta cu propriul papamobil, acesta prinde sub o roată un rahat de serafim şi clarderapează prin scatoplanare şi se scufundă într-o mlaştină energetică de pe Tărâmul Celălalt, din Delta. La impactul dur al papamobilului cu mlaştina, Papa cel Pios mai apucă să lovească cu cârja papală în parbriz şi este proiectat direct în Alfa, pe câtă vreme catârca disperată să-şi elibereze măcar mânzul, degeaba încearcă să deschidă portierele maşinii lovindu-le cu copitele, căci acestea fiind blindate şi blocate, nu se mai deschid. O energie joasă şi întunecată cotropeşte habitaclul papamobilului intrând prin parbriz. Convulsiile ei şi ale mânzului speriat de moarte devin tot mai haotice pe măsură ce energia întunecată le ia în stăpânire corpurile lor astrale şi îi paralizează. Înainte de a se prăbuşi definitiv în beznă, ea aude o voce venind parcă de nicăieri care, printre răgete şi nechezări îi spune: „Niiiii- ho-ho-ho'oponoponoooo... !, nu te mai nelinişti, căci niiiii – ho-ho-ho'oponoponoooo... !, deja o echipă de salvare astraliană  iiiiiii- haaaaa... ! a pornit către voi.” 
            Nu după multă vreme, deltascufundătorii Poliţiei Astrale reuşesc să ancoreze papamobilul care este tras imediat afară din mlaştina energetică cu astralicopterul iar catârca şi mânzul ei sunt descarceraţi din habitaclu şi depuşi pe mal aproape fără suflare şi în stare de inconştienţă totală. Spre stupoarea echipei de salvare în momentul când cei doi sunt extraşi din papamobil, un abur negru şi dens însoţit de flăcări violet le ţâşneşte pe gură şi dispare sfârâind în energia neagră şi mocirloasă a mlaştinii. Reanimarea catârcii, mai robustă evident, nu a durat foarte mult, în schimb mânzul părea fără nicio speranţă.        
            După discuţiile îngrijorate ale medicilor din echipa de salvare, catârca înţelege că mânzul ei se găseşte într-o stare care-l făcea aproape irecuperabil, deoarece creierul lui îşi încetase activitatea, plămânii îi erau plini de energie negră iar hemoragia bioenergetică internă era extrem de abundentă. Eforturile disperate ale medicilor echipei de salvare, conjugate cu sfaturile medicale telecomunicate de către cei de la Staţia de Salvare din Theta, conduc într-un final la resuscitarea mânzului, timp în care, toate discuţiile lor despre starea comatoasă şi fără speranţă a lui sunt înregistrate de catârcă. Cu un efort supracatârcesc ea le cere poliţiştilor astrali să-l găsească pe Papa cel Pios ca să-i ducă înapoi acasă, atât pe ea, cât şi pe mânzul ei inconştient, rămas înţepenit într-o stare vegetativă vecină cu moartea.           
            Pe Papa cel Pios poliţiştii l-au găsit foarte repede deoarece tiara, care se înfipsese până la a doua coroană în capul beatitudinii sale începuse să emită pe ultrascurte Missa Solemnis, dar atât de sincopat, încât câţiva îngeri melomani deranjaţi de sunetele aberante care se răsfrângeau dinspre capul sanctităţii sale s-au clarvăzut nevoiţi să-l reclame Poliţiei din Alfa pentru poluare fonică. Poliţia a trimis un echipaj cu un alfaradiofonist care i-a rearanjat piosului atât emiţătoarele de muzică beatitudică cât şi microfoanele pentru spovedanie, betamontate în tiară, după care a fost transportat de urgenţă la secţia de chirugie plastică şi elastică a spitalului de energii cristice, Pontiu Pilat din Theta.           
            Papa cel Pios este adus de poliţişti la locul accidentului, dar după ce vede starea deplorabilă în care se aflau papamobilul şi mânzul său favorit, se hotărăşte să se întoarcă acasă pe jos. Înalţă o rugăciune de mulţumire către bunul Dumnezeu, ia samarul în cârcă, aburcă mânzul pe catârcă şi porneşte cu ea de dârlogi, şchiopătând ca doi ologi. Şi pentru că opinca-i era spartă, şi tiara desfundată, dar fruntea lui de raze părea încoronată, pe unde trecea tot Astralu-aplauda.    
            Catârca însă, cu mânzul atârnându-i inert pe spinare este cătrănită de supărare. Dar iată că vocea din eter prinde a-i grăi din nou: „Niiiii- ho-ho-ho'oponoponoooo... !, nu îţi pierde încrederea ! Câmpul de catârcoenergie al mânzului tău este ars şi pârjolit, plin de gropi şi-nţelenit şi arată evident, iiii-hahahaaaa.... ca după bombardament. Dar dacă vrei ca mânzul tău să trăiască, viaţa să-ţi înveselească, iaca ce ai tu iiii-hahahaaaa... de făcut: cheamă degrabă la tine orice fel de cabaline, rude şi amici, mai mari sau mai mici iară tu şi mânzul tău, ptiu, bătu-l-ar Dumniezău, vreme de trei zile să nu luaţi iiii-hahahaaaa... deloc pastile” Şi mai departe pentru a-i reface câmpul catârcoenergetic al mânzului şi a-l face din nou să rodească, vocea o sfătuieşte ca în reprize scurte de câte 15 de thetaminute, repetate din jumătate în jumătate de thetaoră, fiecare entitate cabalină venită la chemarea ei să-i ofere mânzului necondiţionat „hiiiipoponoponooooenergia sa ho'oponoponoooopozitivă şi iiii-haha-iubirea sa". 
            Tot megând aşa pe jos cu stăpânul ei Pios, catârca-n loc se opreşte şi îndată-i povesteşte tot ce-i fuse dat s-audă. Papa ştiind că nu-i surdă stă puţin, se socoteşte, telecuantele-şi porneşte vestea el o răspândeşte şi cheamă radiestezişti, maeştri radionişti, guruşi, bioenergici, iubiroaie, iubirici, doctori specialişti de vază, toţi minunea ca s-o vază. Doctorii de pe staţia de Salvare din Theta, ca şi cei din echipa de salvare care au reanimat-o pe catârcă şi pe mânzul ei, surprinşi dar şi curioşi totodată să vadă care ar putea fi efectul unui aşa de nemaiîntâlnit experiment, care ar fi contrazis toate preceptele medicinei tradiţionale, acceptă invitaţia Papei cel Pios.           
            Catârca la rândul ei, invită în ăst temei, toată floarea cabalină ca să vină cu lumină, energie şi iubire, să-şi vină mânzu-n simţire. Doar un gând trimite doară, pegaşi lin din cer coboară, inorogi, licorne-aleargă, houyhnhnm-i pornesc să meargă, catâri, catârce-armăsari, ponei, zebre şi măgari, cai de curse, cai de ham,... loc să-nşir zău nu mai am.      
            Purtaţi de speranţa salvării mânzului catârca dimpreună cu papapioşenia sa ajung degrabă acasă şi nu mică le fu mirarea când găsesc în faţa ieslei, ca la Moşi, un ciopor de lume astraliană pestriţă mişunând de colo colo şi agitându-se într-o hărmălaie de nedescris. Herghelii de măgari, licorne, cai, zebre, catâri şi cai sălbatici, amestecaţi de-a valma, ca catârii toamna, răgind şi nechezând la unison cu episcopi, bioenergici, maeştrii, lorzi şi conţi supraînălţaţi, arhangheliţe, iubiroaie, radiestezişi, orgonauţi, diaconi, libidoaie, doctori veterinari, felceri, şamani, surori de caritate, manticore, mentalişti, vraci, măscărici, iubirici, guruşi, dragoni, extratereştri, elfi, intratereştri, atlanţi, libiduze, lemurieni, vrăjitori, cabalişti, hipioţi, yahoo-i, pariori hipici, jongleri, mă rog, mult mai multă lume decât se aşteptau. Comitetul de primire se formase deja din măgarul lui Buridan care stătea cu coada-ntre picioare în calitate de tată, El Zorab şi măgăriţa lui Balaam în calitate de bunici, fireşte, caii lui Făt Frumos, Harap Alb şi Sfântu Gheorghe, căluţul cocoşat, Bator al Fefeleagăi, cei patru armăsari ai Apocalipsei, Bucefal, măgarul de aur al lui Apuleius, calul senator al lui Caligula, Rocinanta, Rucio, măgarul care mânca paie şi se bălega bani de aur, măgarul muzicant din Bremen, măgăriţa şi mânzul lui Iisus şi un uriaş cal troian, din burta căruia, la sosirea lor, numa ce se prăvălesc de-a valma microfoane, telereporteri fără valoare, jurnalişti măgari de doi bani, difuzoare, scato jurnalişti de trei bani, paparazzi de cinci bani şi camere de luat vederea. În faţă se prezintă un houyhnhnm cu un yahoo de dârlogi şi nechezând voios începe cu un “mi-i-hoho” să-şi citească cuvântarea de bun-venit.     
            Catârca însă nu se lasă impresionată nici de speech-ul houyhnhnm-iului, nici de comitetul de primire de paradă, nici de părinţi, nici de frumoasa staţie astralo-vetero-medicală înjghebată în faţa ieslei, nici de uralele de “Hipo-Hipo uraaaaa... !" şi nici de nechezăturile şi răgetele meşteşugite de primire cu care este întâmpinată şi nu mai pierde nicio clipă. Ea intră degrabă, hotărâtă, în iesle, urmată de Papa Pios, o echipă de medici neuroveterinari, psihoveterinari şi primii donatori de hiiiipoponoponooooenergie ho'oponoponoooopozitivă şi de iiii-haha-iubire şi începe procedura de refacere a câmpului catârcoenergetic al mânzului său.                
            După 6 thetaore de transfer hipoenergetic, electroencefalograma mânzului din dreaptă cum era, se boţeşte şi-apoi face zigzaguri aproape normale, după 18 thetaore, inima lui începe să bată regulat, după 36 de thetaore respiraţia hipolotropică redevine normală iar după 72 de thetaore mânzul deschide brusc ochii şi răgeşte din toţi rărunchii o dată “Mamaaaaa....!!!”, după care de trei ori “Papaaaaa....!!!”. Chiar dacă la strigătele de “papa” ale mânzului, în iesle s-au bulucit deodată măgarul lui Buridan şi Papa cel Pios, cu gândul secret fiecare că a fost chemat personal, catârca impasibilă i-a dat afară pe cei trei iar mânzului să sugă de trei ori. După două thetasăptămâni de convalescenţă mânzul iată că zburdă din nou pe thetaislaz împreună cu ceilalţi mânji. De-acum era complet recuperat. Miracolul promis de voce se adeverise.       
            Deîndată ce catârca s-a liniştit şi şi-a văzut mânzul perfect sănătos, vocea din mintea ei reîncepu să-i clarvorbească, de data aceasta însă fără nechezăturile obişnuite, zicându-i că omenirea se află în mare degringoladă, că şi-a pierdut busola, şi că odată cu ea s-au rupt şi legăturile ei cu plantele, cu animalele, cu Dumnezeu, cu extratereştrii şi cu Pământul care ne rabdă pe toţi, şi că, prin efectul fluturelui, întregul Univers este de-acum turbat de perturbat, căci i-a fugit litera i, cu punct cu tot, de-a ajuns mai mare râsul, doar un singur vers, asta ca să nu mai vorbim cât de grav este afectat Multiversul care este pe cale să-şi piardă o strofă întreagă. Şi toate astea de la o pârlită de busolă.        
            Vocea o roagă pe catârcă să caute prin Românica niscai descapuciaţi, de preferinţă conţi şi dacă nu găseşte niciunul, să se mulţumească măcar şi cu un ciocoi nou şi să-i spună că busola se află dezmembrată în şapte fragmente, dintre care unul este aruncat în ţărâna Shamballei unde el, ciocoiul descapuciat cu siguranţă că a fost, chiar dacă nu-şi mai aminteşte salutul şambalagesc, altul în buzunarul de ceas de la iţarii lui Zamolxe care doarme de 2000 de ani într-o peşteră atlanto-hiperboreană de sub Muntele Kogaionon, un al treilea este folosit în loc de picior la un server hidroponic dotat cu fax sub Muntele Shasta din California, al patrulea e pe vârful Chomolungma, al cincilea a căzut în Groapa Marianelor, al şaselea este pierdut definitiv dar poate fi recompus alchimic dintr-un rahat transmutat în bici şi încă o dată realchimizat în smarald verde viu care poate fi utilizat ca tăbliţă a lui Thoth dar şi ca fragment de busolă, iar cel de-al şaptelea fragment se află sub o fostă Alimentara din Ferentari, care a fost pe vremuri casă boierească şi care acum este WC public fără canalizare. Să-i spună descapuciatului să folosească cele cinci procente pe care le deţine din reîncarnarea lui Noe în el şi după ce adună toate fragmentele, să recompună busola Pământului şi s-o predea isusei cristoase Inelia Mercedes Benz ca s-o înfigă pănă la plăsele în linia temporală a Pământului.      
            Vocea o roagă de asemenea pe catârcă să caute melfioare canalagioaice hrănite la sân cu lapte de mamă omidă şi să le transmită lor un mesaj spiritualistic, adresat umanităţii din Astralul de dincolo. În mesaj trebuie să apară neapărat faptul că Pământul trebuie să se vindece şi să renască prin iubirea în neştire a tuturor oamenilor uniţi şi solidari în compasiune, dar nu în cea de genul “milă mi-i de tine dar de mine mi se rupe inima de milă”, ci de genul “milă mi-i de mine dar de tine mi se rupe”, iubire care trebuie neapărat să atingă vibraţii acute de până la 99,99% din ceva, nu se ştie cu precizie exact ce, probabil din cotangenta temporală a balamalelor portalurilor Pământului, care cade perpendicular pe bucla paralelei Axei Mundi, deoarece numai aşa pot ei, oamenii, pregăti noua eră a istoriei lumii, ce va fi caracterizată prin pace, lumină, armonie, iubire şi alte sanchibalamale inductoare de transă, de acest fel.     
            Vocea îi mai spune că ea reprezintă exprimarea vocală a unei voinţe care aparţine unei superputeri superevoluată şi superfilantropică din lumea de “dincolo”, superputere care superveghează asupra omenirii căreia bineînţeles că îi vrea binele şi care se simte responsabilă cu trezirea ei. Desigur că ea catârca nu este umană, dar are anumite calităţi miraculoase care o vor face credibilă în faţa oamenilor. Ori cum oamenii sunt ahtiaţi după miracole, deoarece pentru ei credinţa fără minuni este ca friptura fără murături, ce dovezi miraculoase mai grăitoare pot exista pentru ei că superputerea superevoluată le vrea binele, decât adevărul că iată, dincolo de faptul că o catârcă a fost aleasă să le vorbească în numele ei din Astral, superputerea superevoluată i-a mai şi reanimat mânzul şi l-a scos din moarte. Pentru că de-aia a salvat-o superputerea pe ea şi pe mânzul ei, înviindu-l în văzul lumii nevăzutelor din morţi, nu pentru că i-ar fi păsat prea mult de ei, ci pentru ca să-i dea omenirii o pildă elocventă despre cum ar trebui să lucreze ei împreună pentru a activa superreţeaua divinonergetică planetară şi a o lua de la început, într-o nouă viaţă, tot aşa cum i s-a întâmplat şi mânzului ei după ce i-a fost refăcut câmpul catârcoenergetic prin efortul comun şi dezinteresat al donatorilor de energie şi iubire. Că dacă animalele pot să colaboreze şi să se susţină din punct de vedere energetic, de ce n-ar putea şi oamenii, pentru că desigur, chiar dacă ei sunt de esenţă divină şi trimit rachete în cosmos, în fond tot nişte animale au rămas.     
            Vocea a-nceput să-i povestească apoi catârcei cam cum stă treaba cu reţelele de energie de pe planetă şi cu Sursa din care acestea sug energie de toate felurile, spiritualistică, mistică, cristică, antihristică, artistică, informată, sexuală, dezinformată, calorică, pozitivă, orgonică, electrică, negativă, subtilă, mecanică, benefică, atomică, malefică, nucleară, satanică, mentală, magnetică, divină, electromagnetică, biologică, bioilogică, etc., ca să le explice ea oamenilor după aceea şi să înţeleagă că aşa cum ei au propria lor reţea hiperenergetică tot astfel au şi animalele una a lor, care le ajută să comunice între ele în mod inteligent, aşa cum ar trebui să comunice şi oamenii.  
            La aflarea tuturor acestor informaţii capitale despre viitorul omenirii şi a rolului catârcomesianic pe care i-l atribuise Vocea, catârca a căzut pe gânduri şi a rămas aşa, fără să mănânce şi fără să bea încercând să afle cum să facă ea ca să-şi găsească un canalagiu credibil pentru a comunica oamenilor mesajul. Aşa a găsit-o Papa cel Pios, în iesle  zăcând pe jos, de fiecare dată când îi aducea nutreţul energetic preparat din fân proaspăt cosit de pe Câmpiile Elizee şi din iarbă grasă din Grădina Raiului. Geab-a-ncercat bietul papă, ba cu papă, ba cu apă, când văzu că ea nu papă, nu s-adapă şi nici vreo vorbă că-i scapă.          
            Şi a încercat pe rând bietul Papa cel Pios tot ce i-a stat în putinţă ca s-o scoată pe draga lui catârca lui din nevoinţă, mai c-o vorbă bună, mai c-o sudalmă duhovnicească, mai c-o anatemă, mai c-o bulă, mai c-o cârjă papală peste coaste, mai cu un îndemn la spovedanie. Şi văzând că toate sforţările sale divine nu dau rezultate a dat sfoară-n ţară că cine o va face bine va primi cum se cuvine o creştinească frăţie şi pe draga lui catârcă de soţie. Şi s-a dus vestea peste nouă mări şi nouă ţări şi-au pornit spre ea, ca înspre o stea, toată floarea cabalină de-ntuneric şi lumină, armăsari şi cai vestiţi, de istorie pomeniţi, catâri mici şi mari, jurnalişti măgari, guruşi şi şamani, moguli şi baştani, tantrişti armăsari, cu potcoave mii, de cai încă vii, măgari lăutari şi-alţi maeştrii mari.                
               Trei cai de la răsărit cu daruri mari s-au ploconit, chitindu-se fiecare că aşa pleaşcă de mare, nu-i deloc de ocolit şi că va fi fericit când s-o-ntoarce-având în cârcă bunăciunea de catârcă. Alţi asini mult mai vicleni, măgari politicieni, promiţând marea cu sarea i-aţineau papei cărarea, vrând s-o fure se-nţelege, doar cu vorbe să o lege, dar nici ei nu izbutiră, că-ndată se pomeniră cu un sobor de vicari şi de protopopi măgari, stând cu  gândul fiecare numai la însurătoare. Iar catârca nu clintea, la niciunul nu privea, nici la apă nici la fân, nici la propriul ei stăpân.
            Dar asta până-ntr-o zi, când catârca lui primi un măgar bătrân spătos, chemat de preacuvios, din dimensiunea a şaptea cu care-şi petrecu noaptea, despicând firul în patru, neştiind că-i psihiatru. Când firul fu despicat el se puse pe tratat şi-o trată de şapte ori de cu seară până-n zori.      
            Acu, fie vorba-ntre noi, Papa cel pios a fost foarte bucuros când a observat a doua zi că tratamentul la care o supusese măgarul de psihiatru în noaptea aceea o mai înviorase puţin, şi parcă, parcă îi mai readusese şi pofta de viaţă, aşa că i-a îngăduit s-o trateze în continuare cum se cuvine. Iar psihiatrul ziua toat-o consulta iară noaptea o trata, şi-ncă pentru tratament, aduse şi-un asistent, măgar tânăr, viguros, s-o trateze mai vârtos.        
            Şi nu mică-i fu mirarea şi-l părăsi întristarea când după acest tratament,  observă-un reviriment, căci catârca lui se pare avea poftă de mâncare, şi răgea şi necheza şi prosteşte ea râdea, ca o mânză ea zburda, decât că tot nu vorbea.      
            - "Cum ai reuşit să o faci să revină la viaţă ? a întrebat Papa cel Pios pe măgarul nesfios. Ceea ce mă îngrijorează însă este că nu mai vorbeşte. Dar orişicât, bine că e iarăşi sănătoasă şi cu poftă de viaţă."           
            - "Preacuviosule părinte, i-a răspunse psihiatrul, am avut discuţii îndelungate cu ea. Catârca preabeatitudinii tale suferea de călduri mistice provocate de scurtcircuitul produs de amestecul energiilor chacrelor muladhara cu sahasrara şi trebuie să-ţi mărturisesc că se credea o iluminată. Ea auzea o Voce-n cap care o-ndemna să se creadă un fel de Messia cabalin, cam tot aşa cum se crede-n capul ei o isusă cristoasă, spiritualistica Inelia Mercedes Benz, cea care pretinde că a fost trimisă de Sursă ca să schimbe linia temporală a Pământului. Şi pentru că primise o misiune de la Voce cu un mesaj capital către omenire şi pentru că o mânca rău de tot să devină şi ea celebră dar nu putea găsi decât în poveşti un canalagiu sau o canalagioaică printre caii şi măgarii vorbitori faimoşi, prin care să trimită acest mesaj, devenise apatică şi complet derutată.  
            Am făcut ceea ce trebuia... i-am aplicat un tratament disociat, care se recomandă iluminaţilor în călduri mistice sau spiritualistice, compus dintr-un tratament naturist specific la muladhara pentru mâncărimi şi călduri, dar ce zic eu călduri, că erau coşcogea fierbinţelile, combinat cu unul neuroilogic, la sahasrara, pentru delir mistic. Şi-atunci am holobotomizat-o prin exorcizare şi i-am scos radioul din cap cu tot cu Voce. Acum desigur nu mai aude nicio voce, dar nici c-o să-şi mai amintească vreodată de ea. De vorbit însă, catârca beatitudinii voastre, o să vorbească negreşit. Chiar adineaori am auzit-o îngăimând “ma-ma... a-pa... pa-pa... bla-bla...”. 

            - "Ce radio zici c-avea-n cap, nu-nţeleg ?" a întrebat intrigat înaltpreasfinţitul, ce voce ?
            - "Radio Vocea Speranţei Iluminării Deşarte, luminăţia ta. Era acolo o emisiune numită “Dacă nu-i poţi convinge, încurcă-i !” ţinută din Astral de unul Azazel, setată pe lungimea ei de undă. Să ştii că am împins la greu, că n-a fost uşor să fac să-i sară vocea aia din cap... Mă rog, sunt ceva pierderi colaterale că i-au mai sărit şi din capace şi şi-a pierdut din darul vorbirii, dar în orice caz, una peste alta e ca nouă ! Chiar dacă i-au ieşit puţin ochii din cap, Dumnezeu s-o ţie veselă, pentru că acum că nu prea mai vorbeşte, e numa bună de soţie."
            La auzul acestei veşti, Papei cel Pios parcă i s-a luat o piatră de pe inimă. Fericit nevoie mare, a apucat cu ambele braţe măgarul de după grumaz şi l-a îmbrăţişat ca pe un frate, după care i-a mulţumit.           
            - "Am promis că dau minunata mea catârcă de soţie ca s-o ţie cel care o va vindeca de nebunie şi iaca am să mă ţin de cuvânt. Măgarul lui Buridan după ce i-a făcut un mânz a părăsit-o şi acum nici măcar după măgarul de aur al lui Lucius Apuleius, n-aş mai da-o. Niciun măgar de pe lume nu o merită mai mult decât o meriţi tu", i-a zis el.          
            Apoi Papa cel Pios, a anunţat nuntă mare pe pășuni înfloritoare, în Câmpiile Elizee cele pline de-azalee şi cu alai mare s-a pornit pe cale. Şi-mbrăcat de sărbătoare, el mergea-nfrunte călare şi pe mânz şi pe catârcă, cu samarul pus în cârcă la măgarul norocos. Şi-uite-aşa umblând pe jos, lângă ei s-au adunat, cai şi iepe de-mpărat, măgăruşi şi mari măgari, inorogi şi armăsari, catârce şi catâraşi, houyhnhnm-i dar şi pegaşi, cai sălbatici, zebre mii, la Elizee-n Câmpii... 
            Iar povestea noastră spune, ca să afle-ntreaga lume, că s-au întins mese mari, c-au venit şi lăutari, cei din Bremen le-au cântat, Zefirul i-a mângâiat,  şi-au păscut pe-ndelete, ca apoi din râul Lethe, să se-adape cu nectar şi nici c-au avut habar de cele rele din lume, c-au dansat de-au făcut spume şi-au chefuit şi-au cântat, şi-au răgit şi-au nechezat şi de n-or dormi în drum, poate-or chefui şi-acum.       
            Şi-am încălicat p-o şa şi v-am spus poveste-aşa, zâmbi Vânturişca dezlipindu-şi cu graţie cristalul de pe frunte. 


Toate drepturile de autor îi aparţin lui Dan Ioaniţescu.
Sursă foto Facebook- autor necunoscut-


duminică, 12 august 2012

MINTEA, OCHIUL ŞI URECHEA LUI©


MINTEA, OCHIUL ŞI URECHEA LUI
motto:
"Ia seama dară, ca Lumina care este în tine, să nu fie Întuneric.”

Luca 11:34-35


"Te văd, te văd!" ‘mi zicea Ochiul lui Dumnezeu.
" Te-aud, te-aud!" şoptea suav şi-Urechea Lui.
- O Doamne, vreau să Te văd şi să Te-aud şi eu
Cu mintea şi cu sufletul, la Tine vreau să sui!

Dar ca s-ajung la Tine ce trebuie eu să fac?
De câte ori să dau cu capul de podele?
Vreau să trăiesc în Tine, iar nu să mă prefac
Degrabă-n praf şi-n pulbere de stele.

Şi moaşte-uscate câte ar trebui să pup?
Şi câţi pereţi şi rame şi geamuri de icoane?
Câtă tămâie s-ard, cât mir zici să-Ţi destup,
Câţi bani la popi să-Ţi dau şi cam câte plocoane?

Şi câte posturi negre vrei Tu ca eu să ţin?
Şi câte rugăciuni să-ndrug ţi-ar plăcea Ţie?
Şi-apoi câte iubite am dreptul să deţin?
Să nu fie niciuna? Zi-mi! Să am doar o soţie?

Şi spune-mi Doamne, vrei Tu altar de aur
De-o tonă? Ţi-ar ajunge? Ori poate două, trei?
Şi pentru Tine-n foc s-azvârl cununi de laur?
Să umblu-n lume-n sac şi-ncins cu sfori de tei?

Cum socoteşti? Este destul pentru o mântuire?
E prea puţin? Să-mi torn cenuşă-n cap?
Să îmi deşert şi mintea?
Să cad în nesimţire?
Să îmi mortific trupul? Să fiu propriu-mi casap?

" Tu om nebun, ţi-am dat din Mintea şi nu din Eul Meu,
Iar tu ce faci cu ea? O laşi acum să-ţi bântuie haihui !?
Te văd, te văd!" zicea clipind Ochiul lui Dumnezeu.
" Te-aud, te-aud!" şoptea zâmbind şi-Urechea Lui....

Poezie de Dan Ioaniţescu

Vezi mai multe din Comedie, Umor romanesc pe 220.ro

sâmbătă, 9 iunie 2012

O masă la Muntele Athos (Άγιοv Όρος)©


Talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga !

Trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop !

Zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang !

Cling-cling-cling-cling-cling-cling !

Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr - Amin!

Zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang !

Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-Amin!

Cling-cling-cling-cling-cling-cling !

Zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang-zdrang !

Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr-Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr- Bîr-bîr-bîr -Amin!

Trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop-trop !

Dicţionar explicativ:


1. Talanga-balanga, talanga-balanga, talanga-balanga ... şi-uite-aşa de 12 ori dintr-o talangă, câte una pentru fiecare apostol = chemarea la masă.
2. Trop-trop-trop-trop = intrarea în sala de mese, - îi zice cumva sălii pe limba ortodoxă dar nu-mi mai amintesc - în ordinea importanţei în faţa lui Dumnezeu: stareţul, călugării ăi bătrâni, ceilalţi călugări şi-apoi pulimea flămândă formată din pelerini fără pelerine.
3. Zdrang-zdrang-zdrang = ocuparea locurilor pe bâncile de lemn din faţa meselor
4. Cling-cling-cling = clopoţelul sau după caz lovitura dată de stareţ cu o lingură într-o cană de metal care înseamnă: Dreeeeeepţi! Începe rugăciunea.
5. Bîr-bîr-bîr = rugăciunea urmată de câteva cruci cu ochii-n farfurie. Cu poftă.
6. Zdrang-zdrang-zdrang = reocuparea locurilor pe bâncile de lemn din faţa meselor.
7. Bla-bla-bla-zdrong-zdrong-zdrong-bla-zdrong-bla-zdrong-etc = zgomotul vioi al lingurilor şi al furculiţelor în farfuriile de tablă, pe fondul citirii unei rugăciuni în cap. Nimeni nu vorbeşte! E regulă.
8. Cing-cling-cling = Dreeeeeepţi! Ai mâncat, n-ai mâncat - să fii sănătos! Amin!
9. Zdrang-zdrang-zdrang = ridicarea de pe bâncile de lemn din faţa meselor
10. Bîr-bîr-bîr = rugăciunea de mulţumire urmată de câteva cruci cu ochii-n farfurie. De data asta cu regret.
11. Trop-trop-trop-trop = ieşirea din sala de mese, cu stareţu-n frunte şi cu călugării-n ordinea înmormântării, urmaţi fireşte de pulimea  apropape sătulă, formată din pelerini tot fără pelerine.
12. Amin = s-a încheiat citatul.

miercuri, 30 mai 2012

PRAF IN OCHI - I©


BANII NU TREBUIE SĂ STEA LA FRAIERI
Ştiaţi că:

- Trezirea în noua conştiinţă este o nouă transă ?
- Iniţierile sunt pe bani iar iluminarea este pe gratis ?
- Iluminarea şi schizofrenia au aceeaşi simptomatologie?
- Iisus a murit fără veştminte iar popii se îmbracă în aur?
- Iisus a purtat o coroană de spini iar capii bisericii poartă tiară şi mitre împodobite cu aur şi pietre scumpe ?
- Dintre toate elementele din tabelul lui Mendeleev, lui Dumnezeu îi place în mod deosebit aurul ? Bunăoară altarul catedralei din Sevilla conţine două tone şi jumătate de aur, Solomon i-a făcut Domnului un altar de aur, lista-i oricum din cale-afară de lungă....
- Osho predica renunţarea la ego dar deţinea o colecţie frumuşică de maşini scumpe?
- Grădina Maicii Domnului se află la muntele Athos iar nu în România ?
- Toată lumea ştie că în Rai e bine dar nu se grăbeşte nimeni s-ajungă acolo ?
- Coborând mintea în inimă rişti să rămâi fără ea ?
- Pacea minţii se obţine mai uşor prin lobotomie, trepanaţii sau moarte clinică?
- Unii vor şi cu sufletu-n Rai ? 
- Din coabitarea exihibiţionistă în acelaşi trup
cu personajul ei fictiv Ramtha, scriitoarea JZ Night s-a ales de la creduli cu milionul de dolari şi cu gloria, pe când Ramtha doar cu gloria ?
- De mii de ani conspiraţioniştii uneltesc şi se strofocă să extermine omenirea iar populaţiei globului nici că-i pasă şi creşte într-una ca proasta ?
- Alex Jones în triplă calitate de jurnalist radio, actor şi regizor şi care şi-a dedicat viaţa inventării dezvăluirilor conspiraţioniste şi care este împotriva "mainstream media" ca pârghie în manipulare îşi face vocea auzită de la postul de radio CGN, afiliat la ABC / Disney ?
- Alex Jones cel care a fabricat marile "dezvăluiri" conspiraţioniste din Endgame şi a vândut aer colorat naivilor arătând cu degetul către milionarii capitalişti care sug sângele popoarelor a devenit el însuşi unul dintre milionari dar susţine că el nu a supt nimic, ci că a primit..... moca de la fani?

sursă foto facebook

Va urma

marți, 20 martie 2012

CIORDEALA DE ÎNGERI©


FURTUL DE ÎNGERI
- Inculpat Egregor Egregorovici, vă recunoaşteţi fapta?
- Da domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, recunosc, sunt clarvinovat. Am greşit grav şi nu-mi pot ierta faptul că după ce l-am îmbătat pe egregorul reclamantului şi am furat cei 300 de îngeri pe care i-am pus-înfipt în acele din caseta cu insectarul care s-a găsit asupra mea, în loc să o şterg imediat de-acolo, am dat pe gât jumătatea de de sticlă de trăscău ‘’ Adio mamă’’ care rămăsese nebăută şi am adormit lângă paznic. Aceasta a fost greşeala mea pe care o recunosc şi mi-o asum.
- Îngerii au opus rezistenţă?
- Ce rezistenţă să mai opună
domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină că erau beţi morţi. I-am îmbătat cu muzică de meditaţie. Mniezău mi-e martor că i-am adunat de pe jos ca pe nişte găini. Şi eu nu sunt hoţ găinar să ştiţi, sunt fur îngerar calificat şi anghelolog pe deasupra!
- Cum? Aţi îndrăznit să comiteţi această faptă reprobabilă, această găinărie, sau îngerărie cum o numiţi dumneavoastră, chiar cu însuşi Dumnezeu Tatăl de faţă?
- Da domnule Judecător Divin, da.
- Şi nu v-a fost teamă de Pronia Lui Cerească?
- Nu,
domnule Judecător Divin! Si să mă ierte onorata Înaltă Instanţă Divină, iaca nu m-am temut nicio clipă, pentru că chiar dacă El, fie-i Numele veşnic lăudat, era de faţă, oricum nu vedea nimic din ceea ce făceam eu acolo, fiindcă stătea cu spatele. Una la mână! Şi a doua la mâna, a VII-a poruncă din Decalog, cea cu “Să nu furi”  a fost dată de El pentru oameni, iar nu pentru amărâţii de egregori.
- Inculpat Egregor Egregorovici îl cunoşteaţi pe reclamant?
- Da domnule Judecător Divin, îl cunoşteam.
- În ce împrejurare l-aţi cunoscut pe reclamant.
- La un meci de fotbal, atunci când i-a cerut şefului galeriei să-i dea şi lui un fular că-i era frig la gât. Eu sunt egregorul general al galeriei de fotbal şi am clarvăzut când l-a trecut pe lista susţinătorilor clubului şi l-a pus să semneze de primire. Şi l-am şi clarauzit când a zis că daaaaa... că el ţine cu echipa, că ce dacă e de divizia J şi că-i o strânsură de barbugii, şuţi şi aurolaci, că lui îi place şi-aşa, că e băiat de cartier, mă rog, dacă mahalaua aia infectă unde trăieşte el se poate numi cartier. Şi-atunci am devenit cel de-al doilea egregor important al lui, dar oricum mai are câţiva, unul fiind comun chiar cu al coţohârlei de proprietăreasă care i-a închiriat magazia de lângă latrina din curte şi al clienţilor ei care o vizitează şi cu care joacă lapte gros, până le vine lor rândul la aparat.
- Dar ce anume v-a îndemnat să-i furaţi din îngeri, că după grămada de îngeri pe care o cară după el se pare că e un om bun?
- Păi tocmai aici e şpilu domnule Judecător Divin, că e prea bun! Egregorii personali ai celorlalţi fani ai clubului de fotbal au început să mârâie că vezi Doamne că stăpânii lor sunt nemulţumiţi, că “ia uite domne, asta se crede un sfânt, că el nu vine niciodată cu noi la băutură şi la curve şi nici măcar la furat nu vine, că stă toată ziua-n pardon cur şi cu căştile-n urechi şi meditează, că l-am mai văzut noi şi lunea ieşind tiptil de la biserică de la maslu şi că adică ce, se dă el mai dăştept ca noi?” şi pân’la urmă concluzia lor finală a fost că musai tre’să-i fac eu lui ceva, nu-i interesează ce, numai să-l dau pe brazdă.
............................................................................................................................................
- Inculpat Egregor Egregorovici credeţi că fapta dumneavoastră nu este gravă? Ştiţi sau bănuiţi măcar, la ce valoare se cifrează paguba pe care i-aţi produs-o reclamantului cu furtul celor 300 de îngeri?
- Da ştiu. La aproape 15 - 16.000 de euro. E circa 100 de euro perechea la orice iniţiere. Marci banu şi maestru îţi dă perechea de îngeri. E adevărat că unele perechi sunt mai scumpe, că acu’ depinde-n în ce vrei să te iniţiezi şi cât de hămesit e maestrul tău, dar cam pe-acolo se-nvârte cifra. Oricum, chestiunea finaciară nu m-a interesat, pentru că eu ca egregor nu am ce face cu banii. Iar cu 15.000 de euro ca om, nu poţi măcar să-ţi cumperi o maşină mai bună sau să-ţi iei de nevastă o iubirică mai spălată, că astea de-acum, dacă n-ai măcar 50.000 de para în cont, nici nu se uită la tine. Şi oricum aţi recuperat toţi îngerii....
- Nu inculpat Egregor Egregorovici, nu! Cifra exactă a pagubei pe care i-aţi provocat-o reclamantului este de 33.438,73 de euro pentru că, pe lângă costurile imediate ale îngerilor mai intră si cheltuielilie cu şedinţele cu destupatul, curăţatul şi astupatul chakrelor reclamantului, mai intră şi preţul conferinţelor, workshopurilor, cărţilor şi DVD-urilor băgate pe gât de maeştri precum şi sfeştaniile, pietrele, cruciuliţele, acatistele, dispozitivele orgonice şi icoanele care pentru unii sunt obligatorii, plus bineînţeles, notele de plată de la cârciumile şi cluburile pe unde l-au târât diverşii maeştri. Ca să nu mai vorbim de faptul că i-aţi creat reclamantului un prejudiciu uriaş la evoluţia personală. Şi asta ca să ce? Să se-nfunde în mocirlă cu derbedeii ăia de fani ai tăi... pardon, ai dumneavoastră!
- Cu tot respectul domnule Judecător Divin, dar vă aflaţi într-o eroare de judecată. Se vede treaba că vă lipsesc nişte informaţii.
- Să nu-ti permiţi să sfidezi onor Înalta Instanţă Divină că dracu’ te ia!
- Aici sunt mărite domnule Judecător Divin!  Gata şefu’, să-l umflu?
- Guuuu-rrrrra! Gura! Ţine-ţi gura Belfegor, că te trimit la munca de jos!
- Aşa deci, inculpat Egregor Egregorovici, carevasăzică sunt prost informat! Şi care ar fi mă rog informaţia care îmi lipseşte?
- Păi s-avem iertare domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, dar ce-am furat eu acolo sunt nişte prăpădiţi de îngeraşi de mâna a doua sau a treia, reciclaţi şi răsreciclaţi, vortexturaţi vai steaua lor şi folosiţi de generaţii ca praf în ochi pentru cei care vor să evolueze şi să se înalţe spiritual în capul lor. Nu v-a picat dumneavoastră în mână niciodată fotodigigrame cu îngeriţe blonde sumar îmbrăcate miştoace de-ţi cade basca şi cu îngeri playboy cu muşchi şvarţănegărieni? Ai? Cinstit acum, păi se compară? Păi crede vreun fraier de iluminand că vine arhanghelul Gabriel când îl cheamă troglodiţii de îngeraşi sau când suspină sau geme-n somn câte-o iubirică de îngeriţă!? Şi-apoi ştiţi dumneavoastră căţi flintici de-ăştia de îngeri îţi trebuie ca să te iluminezi? Un milion cel puţin, domnule judecător, un milion! Ce-s 300 de îngeri de-ăştia de care am şterpelit eu faţă de cantitatea de îngeri care te ajută la îndumnezeire. Asta ca să nu mai aduc în discuţie şi calitatea lor. Aşa că după părerea mea, pot să spun că aproape n-am furat nimic.
- De unde aveţi informaţiile acestea atât de precise?
- De la egregorul polimaestrului Muşceleanu... poate aţi auzit de el. Muşceleanu acesta este un adevărat fenomen enisic. Deşi îngerii mdeh, ca îngerii, se mai zbenguie, se mai hârjonesc şi nu stau întotdeauna locului „cuminţi ca nişte îngeri”, ei bine polimaestrul a reuşit să numere cu precizie aritmetică, trei miliarde de îngeri care pogoară odată la orice canonizare.

Sursa foto: Michael Parkes
Va urma

luni, 27 februarie 2012

INDUMNEZEIREA©


Ca sta scris :
Geneza 1:26  Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Geneza 2:7  Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Asadar omul este compus, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este o trinitate compusa din Tatal, Fiul si Sfantul Duh, iar omul doar o dualitate compusa dintr-un trup si un suflet.
Da, dar Duhul Sfant nu este singurul duh al lui Dumnezeu, caci el ori este facut din sapte duhuri, ori se mai afla in asociere cu altele sase, caci ele cu toatele sunt sapte. Ioan Teologul ne-o spune in Apocalipsa, caci el a ajuns in fata tronului lui Dumnezeu unde a numarat sapte faclii , "care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu”.
Da, dar omul dupa cum bine se stie este compus nu numai din trup si suflet, ca ar fi mult prea simplu, ci din trup, suflet si duh (spirit), adica el este o dualitate, care dualitate tot un fel de trinitate este, dar nu ca aceea a lui Dumnezeu, ci o trinitate altfel, caci daca Dumnezeu ca trinitate nu are doar un singur Duh, ci sapte,  omul in trinitatea lui este chiar cvadruplu: trup, suflet, duh sau dupa caz, spirit si minte. Si chiar daca nu mai e nici dualitate si nici trinitate, ci cvadruplitate, si chiar daca nu are decat un singur duh fata de Dumnezeu care are sapte, in schimb el, omul, are sapte corpuri care sunt: corpul fizic in care sta trupul, corpul eteric in care stau codurile, programele şi instrucţiunile vieţii omului, corpul astral in care sta inima cu iubirea si alte sentimente iar in inima sta sufletul, corpul budic in care sta sufletul desi el sta in inima care sta in corpul astral, corpul mental in care sta mintea sau intelectul care de fapt stau in creier atunci cand nu stau in inima, corpul cauzal in care sta intelepciunea, inteligenta si gandirea, care desigur ca, chiar daca au legatura cu mintea, ele vezi bine ca nu au nicio legatura cu mintea sau intelectul, din moment ce mintea sta in corpul mental si mai este si daunatoare la indumnezeire, si ultimul dar nu cel de pe urma, corpul atmic in care sta duhul la crestini si spiritul la catolici si spiritualistici.
Da, dar omul care desi este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu are din pacate doar o parte divina, care este Sinele, care de fapt este Sinele Superior sau Sinele Suprem si care de fapt este Inconstientul, dar care  nici acela nu este singur, ci doi, adica Sinele si Umbra. Asadar, dincolo de partea divina pozitiva si negativa, omul mai are si o parte umana care este Sinele fals sau Egoul, si il mai are si pe Kundalini care tot al naturii umane parte este dar care nu este totuna cu Sinele, caci el este activator de chakre si energii.
Da dar nici Egoul, cel care ne-ncurca mereu si pe care trebuie sa-l distrugem ca sa ajungem inapoi la Dumnezeu, iata ca nici el nu este de capul lui, caci mai are si un Supra Eu care este Constiinta si care nu trebuie confundata cu nici Constienta, care este stare absoluta de iluminare si nici cu Constientul care este parte a mintii umane.


Si-acum va intreb: vreti sa va indumnezeiti? Daca da, ei bine atunci stati de-a busilea in pozitie de rugaciune sau in lotus in pozitie de meditatie, postiti, rugati-va si meditati si uitati complet ca sunteti facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu - care va iubeste -, si aruncati de la voi tot ce a pus El in voi cu exceptia Spiritului si concentrati-va doar pe Spirit daca sunteti budisti, catolici sau spiritualistici, sau doar pe Duh daca sunteti ortodocsi. Deindata ce va veti ilumina, primind Lumina Lui dinauntrul vostru sau coborata cu harzobul din Cer, nu conteaza, si veti proba starea de Constienta, nu fiti tocmai convinsi ca sunteti Dumnezeu caci deveniti diagnosticabili, ci multumiti-va pentru moment cu pozitia de acarieni ai Lui. Oricum la Dumnezeu nu ai cum sa ajungi, caci pana la Dumnezeu te mananca sfintii.



Ma bucur sincer ca ati inteles cum e cu indumnezeirea. Hai acum cu trezirea! Hai si cu saltul cuantic!

Sursa foto: tablou de Michael Parkes

vineri, 10 februarie 2012

SATANA©


SATANA

Motto:
Vesnicia esti doar Tu. Unic Tu, Zamolxe nu!

- Vai Doamne, gradina mea... s-a ales praful de ea,
Plangea Fecioara Maria catand catre Romania,
La gradina-i minunata,  ajuns-o biata privata.
-Doamne-acest popor de daci, m-a lasat fara araci
Au furat cu mic cu mare tot ce-au gasit in carare.

Si-uite Doamne,‘i nestropita, buruiana-i neplivita,
Zac gunoaiele in drum, florile-s facute scrum,
Gardu-i rupt, uluca-i trasa, Doamne, nimanui nu-i pasa
Ca s-a umplut de gandaci si de dacomaniaci.
Si niciun dac nu se teme, cand sub el gradina geme.

Si-o tin langa, una-ntr-una, cu scorneli una si una
Cum ca limbile din lume, de la daci se trag anume,
Si-orice misca pe Pamant este dac de-al lor preasfant.
Si-acum Doamne ce ma fac, ca Iisus a ajuns dac?
El nu mai este evreu, si tot daca sunt si eu,

-Doamne Te cunosc prea bine, Iisus de la Tine vine.  
Doamne Dumnezeul meu, nu esti turc, tatar, evreu,
Nici Tu si nici Duhul Sfant, care umbla pe Pamant.
Dar daca Iisus e dac, Doamne, Doamne, ce ma fac,
Cand veni-va-n Romania intrupat iar in Messia?

Ce va zice de Treime cand va trece prin multime,
Ca Sfantul Duh si cu Tine sunteti daci din stravechime?
Ca Zamolxe-ar fi patrimea sau ca doar el e Unimea?
Numai Unu-i Dumnezeu, iar Zamolxe, Mare Zeu
O sa vrea sa Te uzurpe, pe Feciorul Tau sa-L surpe.

Nimeni nu poate sa spuna, ce-o sa iasa pan’la urma.
Bunule Parinte dara, spune-mi mie,-a Ta Fecioara
Cum e sa ai doi stapani, unul azi si altul mani?
Cum pot dacomaniacii dara, sa gandeasc-asa ocara?
Fa-i tu Doamne sa-nteleaga, ca nu sunt lucruri de saga.

- Doamne-n mare mila Ta, pliveste gradina mea!
Scoate-le din cap manele, kogaione si tunele,
Scapa-i Doamne de mistere, de portaluri si de bere
Da-le Doamne-n cap Lumina, spune-le ca sunt doar tina
Si sa-si traga singuri apa, la Zamolxe-Ucigaltoaca.

vineri, 13 ianuarie 2012

THETARHANGHELITELE©


 

THETARHANGHELITELE

Orologiul vesniciei batu punctul zero... 
Trei fulgi mari negri inca mai pluteau in astral...
..


 
”Greu e sa fii inger!.....basca negru si cazut.!...” Se clarpipai infrigurat....”He, he, he...! bine cel putin ca nu am coarne si coada...!  Incerca sa se miste ca sa-si faca loc mai bine intre cei doi shambalgii care oftau, gemeau si tresareau spasmodic in thetasomn si care il cam incomodau. “Oare ce-or thetavisa ei acolo!?” – isi fugari astralopitecul alfagandul prin propria-i constiinta alfamodificata. Curios din fire, lansa spre shambalagii un fascicol de spycuante clarpipaitoare... “Hmmmm.... frumos mai thetaviseaza baietii astia... Marfa!”  Dupa forme, parea c-ar fi vorba de niscai zane si arhanghelite hologramate dupa modele angheloide americane din acelea care trezeau barbatii din vechea constiinta. Cu toate ca mai vazuse nenumarate digigrame cu zane, rusalce, ingerite, arhanghelite si dumnezeite si stia cat de sexiubiroaie fusesera imaginate, mai trimise totusi cateva cuante ca sa le clarvada bine. Din pacate numai doua se-ntoarsera ca sa-i povesteasca cat de blonde, frumoase si nurlii erau arhanghelitele....si mai ales ce fin erau impielitate...hmmmmm... si cat de zemoase.... Imaginile si senzatiile tactile induse de cuante il facura sa sa se-nfioare de placere. “Moamaaaaa....!!! Ai de muladhara mea! Precis ca-s si de-alea nemaritate.... Ma duc sa le vad de-aproape, poate cine stie...!?” Se ridica iute, isi scutura aripile, le intinse curios de cateva ori in fata, lateral si deasupra capului ca sa se obisnuiasca cu ele si tocmai cand se pregatea sa-si descolaceasca de la brau cordonul de argint, se simti privit insistent.... Arunca discret o ocheada de control prin ajnaretro...” Nimeni...! Hmmm... poate ca mi s-a parut.“. Isi stranse aripile pe langa corp, numara si elibera mental sapte Hertzi si-i trimise la plimbare, apuca hotarat cordonul de argint si se lasa sa alunece in Theta....

- Ce vant te-aduce in Theta? clarauzi vocea groasa si flegmatica a Sinelui sau Superior.
- Niciunul, raspunse astralopitecul. Singurel m-am adus... de parca n-ai sti!
- Nimic nu este intamplator - ii replica Sinele. Poti intra, dar este doar pe riscul tau sa stii! Hipnagogia din Alfa a avut scurgeri in Theta si tocmai ce-am bagat-o-n carantina pentru scanrevizie generala. Stii si tu foarte bine, cum e cu controlul oniric. La testul de anticotropire am gasit mai multi psihovirusi cu fata umana infiltrati, veniti ca sa-mi strice mie randuielile pe-aici. Cei mai multi dintre ei erau balaurieni, coropishnitieni si cucaracieni dar toti s-au dovedit a fi conspirationisti. In memoria unuia am gasit chiar si lista cu controlorii de vise budiste care primisera opium ecumenic de la el. Cand l-am prins a mai avut si tupeul sa-mi raspunda ca cica "de multe ori ca sa nu ti se-ntample ceea ce-ti doresti poate fi considerat un noroc dalailamaez incredibil." Ca sa vezi obraznicie! Se referea la dorintele Minelui meu Superior evident, dar le-am dat eu lor "noroc incredibil" si i-am trimis la oleaca de purificare prin focul Gheenei.... Ma rog, nu-s problemele tale, eu doar te-am prevenit. Asa ca, daca totusi vrei sa ramai in Theta, mai bine lasa-l pe Colectionarul de vant sa te-ajute!
- Bine! Dar thetarhanghelitele unde sunt?
- Nu mai sunt! S-au teleportat in Delta. A venit dupa ele o arhangheloaie batrana si le-a luat, iar shambalagiii s-au intors in Beta... Daca-ti arde de iubiroaie, va trebui sa ti le hologramezi singur .
- Mama lor de shambalagii! Bine atunci, sa vina Colectionaru'....!

”I-auzi! Nimic nu este intamplator..! Noroc incredibil! Ptiu! “
Astralopitecul thetasuspina mofluz si se intoarse pe partea cealalta.


Urmeaza COLECTIONARUL DE VANT

vineri, 6 ianuarie 2012

ADORMIREA LA PUNCTUL ZERO©


ADORMIREA LA PUNCTUL ZERO

Isi pusese ceasul astrologic sa-l ciupeasca de a saptea spira de la ADN la orele 664,73 si iata, era 665, 89 si astralopitecul inca mai lenevea in pozitie de meditatie pe un scaun cu copilota, in Akasha. "Mai am inca 11 gigasecunde pana la punctul zero. Mai stau..." isi zise astralopitecul.  Timp de un veac avusese toate semnele trezirii: dureri de cap clarsimtite, greata existentiala premonitorie, voma si varsaturi clarvazute, constipatie transmutata in diaree ideatica, halucinatii angelologice, ameteli astrale si o durere surda intre omoplati cu care se trezea in fiecare dimineata.
”Ce chestie!”.... “Azi nu ma doare nimic....!" remarca astralopitecul. "Sper ca nu am murit! “ Intr-adevar, nu avea nicio durere. Nici macar la omoplati. “Mai sa fie!” Isi duse in mod reflex mana stanga la centura fotonica sa-si verifice cordonul de argint iar cu mana dreapta incerca sa-si clarpipaie umflaturile dureroase de pe spinare cu care se pricopsise in ultima vreme, dar dadu peste niste fulgi.. “Ce-o fi asta? S-o fi spart copilota, pesemne...”.
Dar nu, copilota nu era sparta. Ingrijorat se repezi sa se vada in oglinda sinelui, dar zbura literalmente de pe scaun si se izbi cu capul de clanta portalului kogaionistic. Icni scurt si inainte sa apuce sa zica “mama” observa niste aripi in jurul lui. “Ale cui or fi astea?” Se prelinse buimac cu aripile larg desfacute si cazu greoi intre doi shambalagii drogati dintr-o gaura de timp si adormi la loc.
Orologiul vesniciei batu punctul zero... 
Trei fulgi mari negri inca mai pluteau in astral.....

Greu e sa fii inger!