STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.

Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?

NU-SI IAU FATA DE LA MINE

duminică, 12 august 2012

MINTEA, OCHIUL ŞI URECHEA LUI©


MINTEA, OCHIUL ŞI URECHEA LUI
motto:
"Ia seama dară, ca Lumina care este în tine, să nu fie Întuneric.”
Luca 11:34-35

"Te văd, te văd!" ‘mi zicea Ochiul lui Dumnezeu.
" Te-aud, te-aud!" şoptea suav şi-Urechea Lui.
- O Doamne, vreau să Te văd şi să Te-aud şi eu
Cu mintea şi cu sufletul, la Tine vreau să sui!

Dar ca s-ajung la Tine ce trebuie eu să fac?
De câte ori să dau cu capul de podele?
Vreau să trăiesc în Tine, iar nu să mă prefac
Degrabă-n praf şi-n pulbere de stele.

Şi moaşte-uscate câte ar trebui să pup?
Şi câţi pereţi şi rame şi geamuri de icoane?
Câtă tămâie s-ard, cât mir zici să-Ţi destup,
Câţi bani la popi să-Ţi dau şi cam câte plocoane?

Şi câte posturi negre vrei Tu ca eu să ţin?
Şi câte rugăciuni să-ndrug ţi-ar plăcea Ţie?
Şi-apoi câte iubite am dreptul să deţin?
Să nu fie niciuna? Zi-mi! Să am doar o soţie?

Şi spune-mi Doamne, vrei Tu altar de aur
De-o tonă? Ţi-ar ajunge? Ori poate două, trei?
Şi pentru Tine-n foc s-azvârl cununi de laur?
Să umblu-n lume-n sac şi-ncins cu sfori de tei?

Cum socoteşti? Este destul pentru o mântuire?
E prea puţin? Să-mi torn cenuşă-n cap?
Să îmi deşert şi mintea? Să cad în nesimţire?
Să îmi mortific trupul? Să fiu propriu-mi casap?

" Tu om nebun, ţi-am dat din Mintea şi nu din Eul Meu,
Iar tu ce faci cu ea? O laşi acum să-ţi bântuie haihui !?
Te văd, te văd!" zicea clipind Ochiul lui Dumnezeu.
" Te-aud, te-aud!" şoptea zâmbind şi-Urechea Lui....

Poezie de Dan Ioaniţescu

Vezi mai multe din Comedie, Umor romanesc pe 220.ro
Publicat de la

2 comentarii:

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)