STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

vineri, 13 ianuarie 2012

THETARHANGHELITELE©


 

THETARHANGHELITELE

Orologiul vesniciei batu punctul zero... 
Trei fulgi mari negri inca mai pluteau in astral...
..


 
”Greu e sa fii inger!.....basca negru si cazut.!...” Se clarpipai infrigurat....”He, he, he...! bine cel putin ca nu am coarne si coada...!  Incerca sa se miste ca sa-si faca loc mai bine intre cei doi shambalgii care oftau, gemeau si tresareau spasmodic in thetasomn si care il cam incomodau. “Oare ce-or thetavisa ei acolo!?” – isi fugari astralopitecul alfagandul prin propria-i constiinta alfamodificata. Curios din fire, lansa spre shambalagii un fascicol de spycuante clarpipaitoare... “Hmmmm.... frumos mai thetaviseaza baietii astia... Marfa!”  Dupa forme, parea c-ar fi vorba de niscai zane si arhanghelite hologramate dupa modele angheloide americane din acelea care trezeau barbatii din vechea constiinta. Cu toate ca mai vazuse nenumarate digigrame cu zane, rusalce, ingerite, arhanghelite si dumnezeite si stia cat de sexiubiroaie fusesera imaginate, mai trimise totusi cateva cuante ca sa le clarvada bine. Din pacate numai doua se-ntoarsera ca sa-i povesteasca cat de blonde, frumoase si nurlii erau arhanghelitele....si mai ales ce fin erau impielitate...hmmmmm... si cat de zemoase.... Imaginile si senzatiile tactile induse de cuante il facura sa sa se-nfioare de placere. “Moamaaaaa....!!! Ai de muladhara mea! Precis ca-s si de-alea nemaritate.... Ma duc sa le vad de-aproape, poate cine stie...!?” Se ridica iute, isi scutura aripile, le intinse curios de cateva ori in fata, lateral si deasupra capului ca sa se obisnuiasca cu ele si tocmai cand se pregatea sa-si descolaceasca de la brau cordonul de argint, se simti privit insistent.... Arunca discret o ocheada de control prin ajnaretro...” Nimeni...! Hmmm... poate ca mi s-a parut.“. Isi stranse aripile pe langa corp, numara si elibera mental sapte Hertzi si-i trimise la plimbare, apuca hotarat cordonul de argint si se lasa sa alunece in Theta....

- Ce vant te-aduce in Theta? clarauzi vocea groasa si flegmatica a Sinelui sau Superior.
- Niciunul, raspunse astralopitecul. Singurel m-am adus... de parca n-ai sti!
- Nimic nu este intamplator - ii replica Sinele. Poti intra, dar este doar pe riscul tau sa stii! Hipnagogia din Alfa a avut scurgeri in Theta si tocmai ce-am bagat-o-n carantina pentru scanrevizie generala. Stii si tu foarte bine, cum e cu controlul oniric. La testul de anticotropire am gasit mai multi psihovirusi cu fata umana infiltrati, veniti ca sa-mi strice mie randuielile pe-aici. Cei mai multi dintre ei erau balaurieni, coropishnitieni si cucaracieni dar toti s-au dovedit a fi conspirationisti. In memoria unuia am gasit chiar si lista cu controlorii de vise budiste care primisera opium ecumenic de la el. Cand l-am prins a mai avut si tupeul sa-mi raspunda ca cica "de multe ori ca sa nu ti se-ntample ceea ce-ti doresti poate fi considerat un noroc dalailamaez incredibil." Ca sa vezi obraznicie! Se referea la dorintele Minelui meu Superior evident, dar le-am dat eu lor "noroc incredibil" si i-am trimis la oleaca de purificare prin focul Gheenei.... Ma rog, nu-s problemele tale, eu doar te-am prevenit. Asa ca, daca totusi vrei sa ramai in Theta, mai bine lasa-l pe Colectionarul de vant sa te-ajute!
- Bine! Dar thetarhanghelitele unde sunt?
- Nu mai sunt! S-au teleportat in Delta. A venit dupa ele o arhangheloaie batrana si le-a luat, iar shambalagiii s-au intors in Beta... Daca-ti arde de iubiroaie, va trebui sa ti le hologramezi singur .
- Mama lor de shambalagii! Bine atunci, sa vina Colectionaru'....!

”I-auzi! Nimic nu este intamplator..! Noroc incredibil! Ptiu! “
Astralopitecul thetasuspina mofluz si se intoarse pe partea cealalta.


Urmeaza COLECTIONARUL DE VANT

vineri, 6 ianuarie 2012

ADORMIREA LA PUNCTUL ZERO©


ADORMIREA LA PUNCTUL ZERO

Isi pusese ceasul astrologic sa-l ciupeasca de a saptea spira de la ADN la orele 664,73 si iata, era 665, 89 si astralopitecul inca mai lenevea in pozitie de meditatie pe un scaun cu copilota, in Akasha. "Mai am inca 11 gigasecunde pana la punctul zero. Mai stau..." isi zise astralopitecul.  Timp de un veac avusese toate semnele trezirii: dureri de cap clarsimtite, greata existentiala premonitorie, voma si varsaturi clarvazute, constipatie transmutata in diaree ideatica, halucinatii angelologice, ameteli astrale si o durere surda intre omoplati cu care se trezea in fiecare dimineata.
”Ce chestie!”.... “Azi nu ma doare nimic....!" remarca astralopitecul. "Sper ca nu am murit! “ Intr-adevar, nu avea nicio durere. Nici macar la omoplati. “Mai sa fie!” Isi duse in mod reflex mana stanga la centura fotonica sa-si verifice cordonul de argint iar cu mana dreapta incerca sa-si clarpipaie umflaturile dureroase de pe spinare cu care se pricopsise in ultima vreme, dar dadu peste niste fulgi.. “Ce-o fi asta? S-o fi spart copilota, pesemne...”.
Dar nu, copilota nu era sparta. Ingrijorat se repezi sa se vada in oglinda sinelui, dar zbura literalmente de pe scaun si se izbi cu capul de clanta portalului kogaionistic. Icni scurt si inainte sa apuce sa zica “mama” observa niste aripi in jurul lui. “Ale cui or fi astea?” Se prelinse buimac cu aripile larg desfacute si cazu greoi intre doi shambalagii drogati dintr-o gaura de timp si adormi la loc.
Orologiul vesniciei batu punctul zero... 
Trei fulgi mari negri inca mai pluteau in astral.....

Greu e sa fii inger!