ÎNĂLŢAREA LUI CALACHE

            EVANGHELIA DUPĂ ASTRALOPITEC                                         ÎNĂLŢAREA LUI CALACHE©       

            Corpul şi mintea una sunt. Acest mare adevăr spiritualistic presupune că dacă pierzi o măsea, nu mai eşti cu mintea întreagă. Dacă pierzi două, mergi la psiholog! Dacă ai pierdut-o şi pe a treia, du-te-n... degrabă la psihiatru! Iar dacă te pune cumva dracu’ să urmezi poveţele popilor care-ţi dau citate cum că evreul Jeshua ar fi zis că „dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine!” sau „dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine!”, apăi de-acum este ca şi cum ţi-ai face singur lobotomie. Au văzut-ai tu vreodată popi care s-au automutilat, doar ca să dea un exemplu pozitiv!? Nici eu. Prin urmare evită să-i laşi pe alţii să-ţi umble pe la doage, dacă nu doreşti să ajungi un sandilău notoriu. Altfel stau însă lucrurile dacă din pricina ta ţi-a sărit o doagă, căci asta înseamnă că ori ai gastrită, ori ai boala lu’ Calache şi că ai toate şansele să devii nemuritor.     

            „Calache sărea doi metri în sus şi un metru în jos.”   

            Calache nu a fost un sfânt. Înafară de alergatul după muieri, boala cea mai mare a lui Calache băcanul era să ajungă viu şi nevătămat în Împărăţia Cerurilor. Şi iată că a reuşit! Calache, urmărit de ANAF a fost cel de-al cincilea om din istoria miraculoasă a omenirii, după Enoh, Elijah, Jeshua şi Miryam (mai precis doi prooroci, o mesie şi-o fată mare), care s-a ridicat cu trup cu tot la ceruri. Spre deosebire însă de ceilalţi patru, ridicaţi de către Yahwe direct în Cosmos, care treaz, care adormit, care răpit, care pe un car de foc, care pe un nor de slavă, Calache a făcut-o după capul lui. Este binecunoscut faptul că el reuşea performanţa de a sări doi metri în sus şi un metru în jos, ceea ce a făcut ca, prin diferenţa de un metru pe care o câştiga la fiecare săritură, să ajungă treptat, treptat la ceruri. Şi lucru absolut senzaţional, Calache nu ştia să facă salturi cuantice, din acelea spontane şi lejere, pe care le poate face orice neevoluat spiritual în dimensiunea a cincea din Noua Energie contra unei căciuli de euroi plătiţi unui maestru de salturi cuantice teoretice, ci dintr-acelea anevoioase, newtoniene, fiecare metru câştigat de el pe verticală, fiind smuls cu mult efort forţei gravitaţionale. Şi unde mai pui că dincolo de cele două kilograme de bacterii pe care le conţine orice trup omenesc, el mai ţinea în mână şi o geantă plină cu bani, lingouri de aur şi bijuterii, ca la vreo douăj’ de kile.

            Şi iată cum, după 50 000 de sărituri consecutive, Calache a depăşit stratosfera şi a intrat în mezosferă, după alte 80 000 a trecut în ionosferă, după 500 000 a depăşit şi ionosfera şi a intrat în exosferă şi de-abia când a terminat şi cel de-al o sută unu miilea salt a trecut victorios în spaţiul interplanetar, unde probabil se află şi acum, dacă n-o fi nemurit între timp. Şi lucru ciudat, poate din obişnuinţă, poate din nepăsare, chiar dacă Calache a sfidat zicala că mai degrabă trece o cămilă prin urechile acului decât un bogat în Împărăţia Cerurilor, iacătă că de data aceasta cerurile şi oştirile îngerilor, nu s-au mai cutremurat. Sau poate unde lui Yahwe îi plac aurul şi arginţii pe care îi strânge lacom de atâţia amar de ani prin intermediul slujitorilor bisericii?       

ANUNACU

ANUNACU

Cartea „ANUNACU” se află în librăriile Cărtureşti şi se poate comanda online aici: 
http://carturesti.ro/carte/anunacu-1989884?p=1 Tiraj limitat.

ANUNACU în standul de noutăţi de la Cărtureşti,

De la bunul meu prieten virtual, Daniel Baibarac, citire:

"Cartea e belea! Am citit primele pagini cu nesaţ pe drumul de la Cărtureşti la maşină şi vă garantez că are o energie karmikă subtilă deosebită, întrucât nu m-am ales cu nicio fractură, nici măcar cu o zgârietură - doar cu o "burtă de râs" şi câteva priviri pe furiş (insoţite probabil de cruci cu limba-n ceru' gurii) de la trecători -."

De la bunul meu prieten virtual, poetul Nicolae Sărăţean, citire:

"Dragi prieteni, 

"Vă recomand cu căldură această carte în care vom redescoperi esenţa satirică şi umoristică ce zace în noi toţi deopotrivă şi în care cu siguranţă veţi descoperi, între frumoasele ei coperţi, sufletul şugubăţ al autorului ce vă va dărui clipe de umor sănătos, extras dintr-o realitate ce mereu se găseşte dinaintea ochilor noştri şi mereu ne arată cu degetul, măştile ignoranţei şi prostiei umane. Ni se revelează "mintea cea de pe urmă" sau scărpinatul în creştet al unei întregi societăţi ce pur şi simplu a luat-o razna de pe urma atâtor doctrine, dogme, religii, crezuri şi fantezii spirituale ce din păcate înrobesc o mulţime de suflete ce-şi trăiesc viaţa sub povara apăsătoare a acestora."

De la buna mea prietenă virtuală, Mikaela Botan, citire:

"Dacă nu ar fi existat Dan Ioanițescu, atunci musai era nevoie să-l fi inventat careva, dar spre bafta noastră el există și scrie, scrie al naibii de bine. Pur și simplu trebuie să fii pregătit pentru a-ți dușa neuronii, cu rece, cu fierbinte, cu spumă și multă aventură imaginativă. Nu e de ratat cartea "Anunacu", e pur și simplu o investiție pentru zilele gri pentru a le colora cu ea în curcubeu și pentru a zâmbi instant la peripețiile "Anunacului"! E o carte care te va face să uiți de toate problemele, e terapie de înveselire pentru oricine vârstă, nu e de ratat!"       

De la bunul meu prieten, scriitorul şi poetul Dan Iancu, citire:

"De foarte mult timp nu am avut ocazia de a savura un text atât de spumos, care să transforme o comunitate mică şi virtuală într-o oglindă vie a unei societăţi româneşti de început de mileniu cu toate tarele ei. Pentru cititorul de român în care situaţiile devin abracadabrante, unde personajele sunt scoase dintr-o tipologie pe care o-ntâlnim la tot pasul, unde limbajul este colorat fără vulgarităţi inutile, unde o seamă de informaţii pseudo-ştiinţifice au devenit din cauza unei mass-medii mereu grăbită, dar prost informată, un soi de panaceum şi unde „minunile” se-ntâmplă la tot pasul, „Cartea Astralopitecului” va fi o referinţă în literatura vremii.Autorul, Dan Ioaniţescu, pe care-l cunoaştem din cartierul Floreasca al Bucureştilor deceniului şapte al secolului trecut, este unul dintre rarii oameni dotaţi cu un simţ al umorului optimist, fără răutăţi sau sarcasme, un excelent desenator (a se vedea coperta unu!), un om umblat prin lume şi care a dospit această serie de romane funambuleşti din discuţiile cu oamenii, mai ales pe Facebook. Acolo a prins viaţă personajul principal, Astralopitecul, şi tot acolo s-a întrupat din râs, nu din jale, această lume aiurită. Lucrând la carte noi, cei de la editură, a trebuit să reluăm lectura pentru că textul este captivant, te prinde şi în loc să-ţi faci treaba te trezeşti hohotind. Lectură plăcută!"

Editura Agol.