STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

miercuri, 9 ianuarie 2013

FIUL TĂCERII de ADRIANA POPESCU


ANUNŢ CU MARE BUCURIE APARIŢIA CĂRŢII "FIUL TĂCERII" A BUNEI MELE PRIETENE DIN VIRTUAL ADRIANA POPESCU, CĂREIA ÎI DORESC MULT SUCCES LITERAR !

Fragment din cartea mea/FIUL TĂCERII

Viața fiecăruia dintre noi este scrisă înainte de a începe să o trăim, ne-am scris scenariul iar apoi am început să îl jucăm pe această scenă unde râdem și plângem, ne naștem și murim.
Cât suntem în rol, e bine să ne amintim cine suntem cu adevărat, să percepem ce este real și ce e iluzie. Moartea nu există, avem la dispozitie câte vieți vrem pentru a ne aminti cine suntem. Iar când vine amintirea celui ce ești, cade vălul de pe ochi și îți dai seama că tot ceea ce credeai că e important pentru tine e de fapt deșertăciune, că nu ai nimic, că truda e în zadar și finalul e aproape, cortina poate cădea în orice clipă peste toate gândurile și visele tale, peste tot trecutul și viitorul tău pe care îl vezi întotdeauna mai bun decât prezentul. Te retragi în tine și nu mai întelegi nimic, tristețea te acaparează cu himerele sale, ego-ul vrea răzbunare pentru tot trecutul de muncă și sudoare, te vrea din nou îngrijorat de ceea ce crede că urmează, îți trimite semnale de alarmă, însă tu începi să devii indiferent la tot ce îți este exterior și în același timp începi să vezi frumusețea acolo unde nici nu o bănuiai. Devii un introvertit și un ciudat pentru lume, nu te mai interesează nimic din ceea ce înainte te pasiona, descoperi că totul e în tine și nu ai nevoie de nimic.
Mi-am dat seama că nu sunt un simplu om atunci când m-am perceput una cu infinitul, iar condiția de om a pălit în fața imensității celui ce sunt, necuprins și de neatins. Cum poate ceva să perturbe infinitul, să îl facă să sufere și să îl coboare într-un trup? Universul pulsează în mine, ating usor încheietura mâinii, simt zbaterea păsării ce vrea să zboare, desfac lanțurile, percep zborul și mă înalț lăsând în urmă un iz de libertate. Bucuria deplină nu poate fi trăită în trup, ea ține de zbor, de nebunie chiar, așa cum este ea privită în lume, însă aici trebuie să ne amintim toate astea, ăsta-i jocul. Intrăm în uitare și încercăm să ne amintim, și nu e ușor, dar se poate.
Doar prizonierii sunt normali în această lume nebună, cei liberi sunt cei nebuni, ciudați, și se încearcă întoarcerea lor în turmă. Iubesc “ciudații“ ce și-au conștientizat Divinitatea și au ieșit din turmă. Societatea îi vrea înapoi, ego-ul strigă disperat, dar tot ce poate face este să le închidă trupul, neștiind că ei nu mai sunt de mult acolo și nimic nu îi poate cuprinde în această himeră.
Ce sens are jocul dacă nu știi să îl joci și nu îi cunoști regulile? Nu știu nimic despre toate astea, și totuși am intrat în el, iar și iar, nu percep nimic de aici de jos, totul e confuz, așa că urc muntele și privesc de sus cum totul începe să se vadă altfel, și ceea ce credeam că e fără rost își găsește motivația în scenariul pe care l-am conceput. Totul e legat, nici un lucru nu e de sine stătător, există un sens pentru fiecare situație, iar dacă, fiind jos, vedeam suferința acum văd scopul fiecarui fir din această țesătură, totul se întrepătrunde pentru a crea lumea în care m-am rătăcit o clipa. Am căutat iubirea în iluzie, o vedeam pretutindeni, însă când măștile cădeau în trecerea zbuciumată a timpului, sub ele se zărea doar pasiunea, admirația, dorința.
Și toate astea eu le-am creat, iar acum încep să-mi amintesc toată încrengătura și să desfac ceea ce am legat în vis. O clipă de rătăcire a adus cu ea milenii de suferință, însă până și durerea este iluzie în această nebunie. Când nu mai suport toată această durere ies din trup și mă retrag în ceea ce este liniștea mea, am făcut-o de multe ori, iar alteori am reluat jocul intrând în alt trup decât cel din care fugisem.

V-a povestit Adriana Popescu

Mai multe fragmente din carte puteţi găsi aici:
http://www.facebook.com/adrianapopescu35?sk=notes
Cartea o puteţi comanda direct direct la

adrianapopescu35@yahoo.com  
cu plata la livrare.

5 comentarii:

  1. Multumesc Dan Ioanitescu! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pâi sigur ca Dumnezeu are umor, că doar mă cunosc bine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. DA!(Am scris cu litere mari,ca să fie cât se poate de convingător)
    Da,Dumnezeu are umor.......altfel,nu ne-ar fi creat pe noi oamenii...unii,frumoşi,alţii urâţi.....unii,proşti,alţii deştepţi....unii,cinstiţi,alţii hoţi.....unii,strâmbi,alţii drepţi......unii,cu umor,alţii fără.....etc....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zenul se diferentiaza net de alte curente religioase prin mai multe aspecte, unul dintre ele fiind definitoriu: RASUL. Unui zen ii place sa rada, impreuna cu Divinitatea. Ii place sa glumeasca, sa se amuze, chiar sa faca glume pe seama Divinitatii. Ce inseamna rasul? Inseamna bucuria de a trai, care bucurie vine din iubire. Un Zen il iubeste pe Dumnezeu, il iubeste atat de mult incat NU-I este TEAMA de EL.

      In Crestinism, teama ne-a fost inoculata dinainte de Hristos, din Vechiul Testament, de la Moise citire. Cei care au compilat si cenzurat Noul Testament au avut tot interesul sa induca teama pentru a tine masele supuse, vorbim de politica si bani aici. Din pacate acest mesaj s-a transmis pana la ora cand scriu aceste cuvinte. In aproape orice biserica, gasim mesajul “Intrati cu frica de Dumnezeu”.
      Citat din rugaciunile incepatoare:
      Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.

      Cum ar suna aceasta fraza daca in loc de FRICA ar aparea cuvantul IUBIRE? Ar schimba esenta dogmei crestine din radacini…

      Cati vor intelege ca SE POATE glumi cu un Dumnezeu al iubirii, cu un Dumnezeu care rade, care personal cred ca rade inclusiv de tanguielile preotilor, care in loc sa vesteasca bucuria, te baga in depresie dupa 3 ore de Liturghie? Normal ca multi vor spune: Blasfemie!!! Este un cuvant inventat tot de cenzorii crestinismului, care si-au arogat dreptul de a arunca anathema impotriva oricui nu gandeau ca ei…De ce? Pentru a mentine ordinea si disciplina……

      De cate ori ma gandesc la Crestinism, ma gandesc la Gospel: acesti oameni stiu sa-l Cante pe Dumnezeu, in biserica lor, o slujba este prilej de bucurie, de cantec si dans. Oare de ce ? Pentru ca Gospelul a fost dezvoltat de catre negrii crestinati…care negrii vin dintr-o cultura in care Gradina Raiului este a omului, din care Omul nu a fost niciodata alungat…precum Adam si Eva…aceeasi cultura o intalnim cam peste tot, din Anzii Peruvieni pana in Siberia, din Australia aborigenilor pana in Tibet….de fapt singura Gradina din care omul a fost alungat de Dumnezeu este cea a iudeilor si mai tarziu cea a crestinilor…de fapt in aceste culturi omul s-a auto-alungat…si de aici toate implicatiile in care spatiul nostru teologic-teosofic-cultural arata asa cum il stim…Cu tiparele, programele si educatia de zi cu zi…

      Ștergere
  4. Frumos scris!

    http://filmandotherstories.blogspot.se/

    RăspundețiȘtergere

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: