STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

vineri, 19 decembrie 2014

ANUNAKI - IX -



            EVANGHELIA DUPĂ ANUNAKI ©
           


    
PETRE PE VALURI        

Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.          
            - Vade retro Satana!  
            Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le cu blândeţe:    
            - V-aţi tâmpit? Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!    
            - Care tu eşti? Mamona?       
            - Nu. Nu sunt Ucigă-l-toaca, sunt Iisus din Nazaret, urmaşul măreţului rege David şi moștenitorul tronului Țării lui Israel.           
            - Fugi de-aici! Cine confirmă asta? au strigat ucenicii.       
            - Biograful Meu, Luca 3:23–38         
            - Cine-i Luca? Îl cunoaştem?
           
- Nu, pentru că încă nu s-a născut, dar m-a cunoscut din poveşti. Mare, mare evanghelist... El a copiat jumătate din evanghelia  lui Marcu, iar cealaltă jumătate i-a dictat-o Sfântul Duh, şi Mi-a făcut genealogia după tată până dincolo de David, până la Avraam.         
            - Eşti urmaşul lui Avraam?   
            - Da.   
            Ei au răspuns și I-au zis:       
            - Şi noi la fel, I-au răspuns ucenicii. Tatăl nostru este Avraam. Nu-i concludent.
            Iisus le-a zis: 
            - Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam, dar voi acum căutați să Mă împilaţi pe Mine, şi Mă ţineţi cu picioarele în apă ca să răcesc.     
           
- Cin’ te-a pus să mergi pe apă?      
            - Iuda, eşti obraznic...
Vino la Mine!
            - Da’ ce-am băut apă din Marea Moartă!? Nici nu mă gândesc...   
            Răspuns-a Iisus:        
            - Voi nu Mă știți nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu... Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta, de-aia merg pe apă.    
            - Aşa o fi, că preaaa... Aşadar, dacă tu eşti Iisus, atunci tatăl tău Iosif, tâmplarul din Nazaret, nu e din lumea noastră?      
            - Ba e. Dar el nu e tatăl Meu natural, el doar M-a crescut şi M-a ocrotit şi îi sunt recunoscător pentru asta.      
            - Păi atunci genealogia lui Luca n-are nicio noimă. 
            - N-are. Şi ce-i cu asta!? Multe nu au noimă nici în Noul Testament, care încă nu a fost scris dar şi mai multe în Pentateuch, deşi kabaliştii se dau de ceasu’ morţii să-l scoată ca fiind mirobolantu’ mirobolantelor.          
            - Ce-nseamnă mirobolant?    
            - Supercalifragilistic.
            - Aha! Cam subţire, cam subţire... Cine mai confirmă, că eşti urmaşul lui David?
            - Matei 1:1–17           
            - Ăsta cine mai e?      
           
- Alt evanghelist care l-a copiat pe Marcu.  
            - Care Marcu? Ăla cuuuu... arcu? Ha, ha. Îţi baţi joc de noi?          
            - Băi săracilor cu duhu, mi se udă sandalele, mă mai ţineţi mult de vorbă?           
            - Ce-a zis Matei?       
            - El a copiat 90% din evanghelia lui Marcu, dar Mi-a făcut genealogia după mamă şi tot urmaşul lui David a reieşit că sunt.         
            Iar ucenicii I-au zis.   
            - Naşpa! Evreii din ziua de azi nu fac genealogii după mamă.
Niciodată n-au făcut-o.        
            - Ete na! Uite că el a făcut-o. Şi o vor face şi ăia din viitorul îndepărtat. Ai mamă evreică eşti carevasăzică evreu şi primeşti cetăţenie israeliană. Ai doar tată evreu, să fii sănătos, primeşti ciuciu.       
            - Auzi, vântul ăsta suflă cam tare, vino tu rogu-te după noi în corabie să te vedem mai bine, că e ceaţă.  
            - N-am chef. Ia să vă văd acum! Ia, ăia care-aţi avut gura mai mare şi aţi fost mai clonţoşi, a’ncoa la Mine, să vă văd puterile paranormale!  
            Ucenicii s-au cam codit... mdeh, apa rece, valurile cam măricele... Puterile... !?  Hmm... care puteri, că încă nu deveniseră apostoli...!? Şi dacă totuşi era El!? Atunci ei I-au zis Lui:           
            - Nu venim pen’că nu ştim să-notăm. Evreii nu înoată. Dacă Tu despici Marea Galileii în două, ca Moise, poate că ne convingi şi-atunci venim.  
            - Puţin credincioşilor, adevăr grăiesc vouă: înotul este doar pentru fraierii care nu ştiu să leviteze... Şi-apoi fiecare cu minunile lui. Moise le făcea cu băţul lui fermecat, Eu le fac cu puterea credinţei Mele în antigravitaţie.       
            - Există antigravitaţie ?         
            - Nu există, dar dacă crezi cu tot sufletul tău şi cu toată fiinţa ta, orice nerozie pe care o auzi sau ţi-o imaginezi există. Credo quia absurdum.           
            - Cine a zis năzbâtia asta?     
            -
Un filozof roman a zis-o, Quintus Septimius Florens Tertullianus. Dar încă n-a zis-o, c-o s-o zică mai târziu, peste vreo două sute de ani şi-o să fie vai de pielea lui. Hai că-mi pierd răbdarea şi mă ia cu frig.         
            - De unde ştii tu ce-a zis Tertullianus?         
            - Am un cronovizor eteric la portalul Meu divin. E siriusian... Marfă. M-am uitat prin el şi am văzut ce-o să fie...        
           
- Şi ce-o să fie ?         
            - Ce-o să fie...!? Apocalipsa dracului o să fie. Numa’ nenorociri, măceluri, martiraj, nebunie, jafuri, incultură, arderi pe rug, schisme, televiziune, cruciade, iconoclasm, escrocherii, manele, asasinate, foarte multă iubire de arginţi, putere şi fală.
Şi toate de la cei care vor vorbi în Numele Meu şi-Mi vor răstălmăci spusele. Dar pe de altă parte o să fie şi foarte multă iubire cristică de la oamenii curaţi la suflet.           
            Și iarăși le-a zis:        
            - Bine, dacă voi nu vreţi să veniţi, Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi deocamdată nu puteți veni. Da’ ştiţi ce, dacă Mă iubiţi, ia mai bine săriţi voi din corabie şi veniţi cu toţii la Mine! Hai, repejor, că adevărul vă va elibera.           
            Auzind acestea ucenicii s-au înspăimântat şi mai tare.         
            - Dacă el e Iisusul am împopistrat-o! Io vreau să cunosc adevărul, da’ nu vreau să mor eliberat.
Sunt tânăr, vreau să trăiesc, a zis Ioan. Du-te tu, i-a zis el lui Toma!           
           
- Ba du-te tu! Io unul nu cred că vreun adevăr te poate elibera. Mai rău îţi face.   
            - Io să mă duc... !? Aşa tânăr? Ba să se ducă Iuda.   
            - Io nu mă duc, a zis Iuda, că io ţin banii voştri. Dacă mă-nec, rămâneţi fără parale. Şi-apoi io nu-s levitator, ci doar clarvăzător şi vizionar, am alte planuri...            
            Dar Petru, răspunzând, a zis:
            - Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.  
            El i-a zis:       
            - Vino.            
            Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând:      
            - Doamne, scapă-mă!            
            Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis:
            - Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?           
            Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând:
            - Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.

2 comentarii:

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: