STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

miercuri, 5 octombrie 2016

IERURGIE



Merţanul ierurgit         

             - Părinţele, scoate-mi şi mie dracii din maşina asta te rog şi binecuvânteaz-o!     
            - Moamă ce maşină ţi-ai tras...! Seamănă cu a Maimarelui, decât că e lovită-n faţă şi n-are numere.
            - Păi nu i-am pus, că de-abia am luat-o.       
            - Te-ai pricopsit! Cât dai? l-a întrebat popa Ţăndărică.       
            - Cinci lei.      
            - Cinci leeeeei...!? Scoate-ţi-i singur, frăţică! Auzi... cinci lei! Ha!  
            - Zece lei.       
            - Zece lei mă costă numa’ tămâia şi agheasma. Nici nu mă gândesc.         
            - Douăj’de lei, na!     
            - Lasă, lasă! Ţine-ţi banii în buzunar şi ia-ţi benzină de ei! Şi plimbă-te cu dracii tăi cu tot prin toată mahalaua! Cu douăj’de lei nu ajungi nici până-n Vaidenoi.         
            - Cin’zeci e bine?      
            - Cu cin’zeci îţi scot dracii doar din carburator şi din electromotor. Să ştii că puţină agheasmă în carburator nu ţi-ar strica. Da’ dacă mai pui încă cin’zeci îi scot şi pe-ăia din cutia de viteze şi-ţi binecuvântez frânele, bujiile şi tabloul de bord.          
            - Bine, dar portbagajul, scaunele, volanul, oglinzile?          
            - Mai pui cin’zeci.     
            - Şi dacă îmi rămân draci în torpedo sau în pompa de benzină, ce mă fac? Mi-o sfinţeşti cu două sute?           
            - Da’ ce-i Trabant? Merţanele merg de la trei sute în sus.   
            - Trei sute e ultimu’ preţ?     
            - Da.   
            - N-am trei sute, am doar două sute cincizeci.         
            - Dă-i încoa’ şi ridică capota!           
            - Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, miluieşti-ne pre noi… Preasfântă Născătoare de Treime, miluieşti-ne pre noi, a început popa Ţăndărică să stropească maşina cu sârg, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri care ai poruncit robului Noe să facă corabie spre mântuirea lumii... Deschide portierele!        
            - Imediat, părinte, imediat!   
            - ...Şi ai binevoit ca din lemne multe să fie alcătuită ca un singur lemn, a continuat el stropind canapelele şi bordul, însuşi stăpân al tuturor, care ai binevoit a cârmui lemnele cele neînsufleţite şi cu dreapta ta cea tare a mântuit neamul românesc, păzeşte şi acum maşina aceasta... Zi seria de şasiu!   
            - N-o ştiu.      
            - Cum n-o ştii? Nu e maşina ta?       
            - Nu.   
            - Da’ a cui?    
            - Nu ştiu.        
            - Ai furat-o!   
            - Nu. Am găsit-o trasă în faţa casei Aiubiroaiei cu portiera deschisă şi cu cheile în contact. Şi am luat-o. Era şi păcat de o aşa pleaşcă trimisă de Dumnezeu Tatăl. Io după ce am citit “The Secret” demult am rugat universul şi chiar şi pe Dumnezeu să-mi trimită o maşină bengoasă. N-ai citit actristele mele?
            - Eu nu-mi pierd timpul cu actristele voastre idioate. Numai banii pentru ele mă interesează. Că numai prostii cereţi în ele: că să-i crape ochii lu’ ăla, că să i se usuce, că să damblagească, că vreţi să vă vedeţi vedete la televizor, că să moară mama primarelui, că să se-aleagă prafu’ de cutare, că să vină Vlad Ţepeş şi să-mi controleze mie registrele... p’ormă mai erau unele care-i cereau lui Dumnezeu chiloţi tanga... numai tâmpenii. Că niciunu’ nu scrieţi “Doamne, dă-i sănătate şi bani mulţi părintelui Ţăndărică şi familiei lui!” Da’ ia zi, a cui e maşina totuşi? Nu cumva e a Maimarelui, care s-o fi dus s-o spovedească pe Aiubiroaia, deşi ştie că numa’ io o spovedesc?      
            - Ce să zic...!? Poate fi, că l-am văzut de pe trotuarul celălalt când a parcat-o şi am aşteptat până ce a intrat la ea.           
           
- Eeeei dacă “poate fi” , atunci mai pune o mie, ca să termin binecuvântarea.       
            - Cââât...!!! Bine, bine, poftim părinţele!     
            - Şi încă cinci sute ca să nu vorbesc cu şeful de post.          
            - Haidi bre nea părintele, nu fi lacom!         
            - Şapte sute.   
            - Părinte, mă omori..!!!         
            - O mie şi nu vorbesc nici cu maimarele.     
            - Bine bre, mai ia una!          
            - Aşa, vezi! Bravo, i-a zis popa Ţăndărică în timp ce înfunda banii în buzunar, unde rămăsesem? Aha! Păzeşte Doamne acum maşina aceasta şi pe robul tău cel smerit care o conduce. Dă-i, Doamne, înger bun şi paşnic şi păzeşte-i şi pe cei care vor călători cu maşina aceasta. Dă-le lor să ajungă sănătoşi acasă şi să nu-i pună şeful de post Mardare să dea declaraţii.
 Gata, am terminat.     
            - Câţi draci a avut?    
            - Păi după cum îl cunosc io pe Maimarele, cre’c-a avut ca la fo cinci sute
de draci în ea, dacă nu şi mai bine.        



Dan Ioaniţescu ©   


2 comentarii:

  1. Iaca, iti fac in necaz si ma tin dupa coada ta, sa vad ce-ti mai oua mintea. De parca n-ai sti ca toata floarea, toata crema preotimii a fost matrasita in perioada stalinista. Si de cate ori se ridica un cap luminat i se da in cap. La mare pret sunt vorbitorii de vorbe, ca tine. Daaaaaa boierule un ban, ca vreau sa ajut mai multe animale abandonate si nu-mi ajung banii de buzunar! Imi amintesc ca am mai cersit o data la tine, pentru un copil de opt ani care dorea sa mearga la San Remo. Castigase un concurs, dar nu avea bani pentru biletul de avion. Vorbiti, simtiti-va destepti si mai presus decat noi. Daca asta va face fericiti...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dane, mi se pare mie, ori tu tragi de timp si insiri la vorbe ca sa treaca vremea? Adica, stai cu fundul in doua luntrii, sa vezi cine castiga. Iti spun eu: Dumnezeu castiga intotdeauna si nimeni n-a trecut puntea facandu-se frate cu dracu'. Dracu isi ia ce-i al lui, adica: pierzatorii de vreme, mincinosii, hotii si chiar indecisii, caldiceii. Dumnezeu isi ia ce-i al lui, adica graul...Eu zic sa-ti pui gainile cu diverse nume la treaba, ca porcul nu se ingrasa in Ajun. Gainile poarta si nume: Aneta Giocas cea oarba, Came Lia cea surda, masonii cei trufasi si care se cred alesi si initiati, dar stau si ei pitulati sub fustele maicii masonerie, sa vada cine castiga batalia. Spre deosebire de Giocas, Came Lia si restul orataniilor din Gradina Maicii Domnului, ce se cred atat de minunate, incat e datoria Maicii sa faca curat, Universul, Ingerii Karmei si pazitorii pragurilor nu sunt nici chiori si nici surzi. Tocmai cantaresc sufletele. Al tau atarna cam greu, ca desi stii multe, croncani la una cu ciorile din grupurile namastisto-new agisto psihopupu. De atata croncaneala ma dor urechile, am racit si cad des in depresie. Astept cu nerabdare Sfarsitul...Atunci, or sa rada copiii abuzati, agresati, ucisi prin infometare, ucisi in razboaie si o sa plangeti voi. Ma retrag din decor...Sa repare Giocas, Rica padureata, Came Lia, masoneria, fandositii ce se cred zen, Argeseanu, Oreste, Francisc Turcanu, Lenuta Onofras si trupa ei de tampiti, matricea Romaniei facuta ferfenita. V-am pusic dulcik, vorba pitipoancelor spirituale, si-mi vad de drum. Voi n-o sa va treziti nici pana la Pastele cailor, magarilor si gainilor.

    RăspundețiȘtergere

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: