STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

vineri, 16 decembrie 2011

CHEILE FERICIRII

De la bunul Meu prieten Sorin Di Rokko citire:
"Nu trebuie sa crezi in ceva dar e absolut necesar sa crezi in tine, in puterea ta de a acepta ca fara propria-ti religie esti un nimeni. Omul fara obarsie divina e doar un maimutoi, o nesansa in atatea nesanse pe care le ofera existenta vie a materiei, nesansa de a deveni spectatorii nemuritori ai nasterii si renasterii universului. Pentru a pasi in nemurire omul a avut si va avea nevoie de o calauza. Intelepti ai binelui si raului care cunosc calea au existat si vor exista mereu pe pamant. Cei buni ne-au invatat ca bisericile trebuie ridicate in inimi, ca de acolo incepe calea catre noua existenta, ca pietrele sunt doar pietre si oricine le poate schimba forma. Nu e piatra care sa stea in calea vantului si sa nu simta taria si puterea lui de a transforma. Mai bine sa crezi in vant, caci el are mai multa putere decat pietrele pe care le ridicati pentru a va trece in nemurire. Cei rai ne-au construit porti si ne-au invatat ca se poate face troc cu divinitatea prin ei. Ei au cheile fericirii si omenirea crede in ele inca de la inceput. E clar ca scopul inintial al religiei a fost modificarea. Slabiciunea curata a omului pentru momentul intalnirii cu zeul protector a fost mereu folosita de slabiciunea bolnava a omului de a stapani prin putere societatea. Existenta reala sau ireala a Zeilor a fost mereu cheia dominarii. Religia lui Iisus nascuta pe fundatiile vechilor religii s-a vrut si se vrea o religie salvatoare. Toate pildele lui sunt pline de iertare. Omul avea nevoie de echilibru sufletesc si asta a incercat sa ne daruie. S-a vrut o scapare de tiranie religiosa si s-a dovedit inca odata ca omul nu se dezice, ca duhul sfant pus pe buzele sale devine o arma, ca nici macar prea invocatul Diavol nu-l intrece in trufie si lacomie pe om. Pentru a fi salvati, daca vreodata va trece prin cap sa judecati religiile, judecati oamenii care le-au ridicat si nu zeii care ne-au oferit posibilitatea unei dharme prin care sa ajungem alaturi de ei. Nici un zeu nu a coborat pe pamant sa-si ridice templul, pentru ca templul deja era ridicat... in fiecare molecula de natura vie a planetei. Planeta insasi e marele templu al zeilor pe care am uitat sa-l respectam. Planeta insasi e Dumnezeu... pentru ca el e in toate... "

Fotografie apartinand National Geographic preluata de pe facebook

8 comentarii:

  1. :)
    Buna sa va fie inima, frumosilor, chiparosilor!
    Nu impartasesc multe din opiniile pretuitului nostru prieten.

    Un om poate fi cineva si fara obarsie divina. Au demonstrat-o atatia oameni. Nu e musai sa cred ca sunt de "vita divina" pentru a fi OM!

    De calauze, e adevarat, avem nevoie... pentru ca tot noi am incurcat drumurile, am pus indicatoare false, astfel incat sa ne ratacim. Dar nu calauza care sa ne indrume inspre nemurire, ci inspre a reusi devenirea in OM.

    Da, pamantul este marele templu al "zeilor"!
    Viata este marea zeita.

    Din fericire, cheile fericirii sunt tot atatea cate fiinte umane/inumane sunt. Din nefericire, desteptii pamantului ne spun ca exista chei pe care le detin numai ei...

    Scopul religiilor a fost unul singur (si este inca) - DOMINAREA! Tinerea in staul a turmei, nu prin explicare, intelegere, comuniune etc. ci prin frica!

    Pentru a fi salvati de ce anume?
    Poate doar de noi insine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne , faci ce faci si mereu ne pui pe ganduri .
    Mai in gluma , mai in serios te-am tot pus sub semnul intrebarii , ti-am luat numele in deshert si nu s-ar fi cuvenit , te-am probozit atunci cand nu intelegeam de ce-i chemai la tine pe unii dintre semenii mei atat de cruzi incat nu apucasera sa guste din deliciile pe care ni le dai tuturor dar nu in egala masura .
    Si mi-ai aratat chiar in "casa ta" ca totusi existi .Semnul acela a fost suficient pentru a cauta mai mult decat o facusem inainte , acea fericire si eliberare de frica , de teama de oameni si gasire a echilibrului prin daruire , altruism , grija fata de viata , iubire neconditionata si aplecare spre cunoastere . E un drum greu , unul aproape imposibil catre acea revelatie care sa bucure deplin si sa dea speranta ca in acel final catre care ne indreptam cu totii am putea pasi "dincolo" , cu adevarat liberi si curati , pentru a o lua de la-nceput apoi , pe o treapta superioara a intelegerii Universului . Hai ca am zis-o !:) )))

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunatii Mei,
    Bine v-am regasit!
    :)
    Mi-ar fi placut sa intre Sorin Di Rokko la comentarii, caci lui ii apartine textul.

    Andreiule, da!
    De noi insine... da! Cel mai mare dusman al nostru este propria noastra minte... chiar si atunci cand iti este foarte buna prietena. ;)
    Din pacate.

    Radule,
    Dubito ergo sum!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    Mai bine dusmana mintea mea, decat mintea altora...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  5. :)))
    Stii cum zice romanul nost:
    "prost, prost, da'i prostul meu! "
    Desigur ceea ce am afirmat trebuie privit strict prin prisma comentariului tau. Si cu amendamentul:
    "Da-mi Doamne mintea romanului cea dupa urma!"
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si uite ca sa vezi ca se adevereste este intotdeauna ceva de genul acesta:
    http://youtu.be/AEPvSo8bE2I

    RăspundețiȘtergere
  7. Orice revelatie pare sa fie doar o parere ...Cand te indoiesti chiar Tu de Tine insuti ...ce poate fi mai adevarat ?

    RăspundețiȘtergere
  8. In cele din urma am reusit sa postez si eu comentarii......
    Andreiule cand am spus obarsie divina nu m-am gandit neaparat la pantece de zeu care sa ne nasca. Ma gandeam la constiinta. La puterea omului de a lua decizii in folosul vietii pe aceasta planeta daca tot o conducem

    RăspundețiȘtergere

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: