STIMATE FANATIC,

Te rog să nu fii necăjit şi să nu-ţi verşi fierea, veninul şi lăturile mentale pe acest blog. Eu, autorul aproape necunoscut al Blogului Lui Dumnezeu, declar că materialele şi comentariile postate nu reprezintă câtuşi de puţin un atac la credinţa în Dumnezeu, ci la unele paradigme sau chiar obiceiuri malformate şi îndoielnice legate de credinţă dar mai ales la acele interpretări ale divinităţii, care frizează patologicul şi tembelismul agresiv. Consider că umorul cu care Dumnezeu l-a dăruit pe om, nu face rău nimanui şi că este un tonic al credinţei. Faptul că încă mai putem să râdem, înseamnă că Dumnezeu ne iubeşte şi că nu ne-a vrut trişti, cu capul în sac şi cu ochelari dogmatici de cal. Eu cred ca viaţa ne-a fost dăruită, nu ca să ne chinuim şi să ne mortificăm trupul şi sufletul spre deliciul popilor, ci ca să ne bucurăm de ea. Tabuurile pe care presupun că intenţionezi să le invoci sunt scornite de minţi umane pentru a pune frâne altor minţi, poate mult mai umane. E greu să domini şi să controlezi fără tabuuri. Frica păzeşte bostănăria. Eu nu cred într-un Dumnezeu mânios, crud şi răzbunator, ci într-Unul iubitor, vesel şi relaxat.


Eu cred că Dumnezeu are umor. Tu ce crezi?


NU-SI IAU FATA DE LA MINE

vineri, 8 ianuarie 2016

TERAPIE CU ÎNGERI PENTRU HEMOROIZI




Terapie cu îngeri pentru hemoroizi.© 
           
            - Sfinte Arsenie Boca, curăţă-mi şi mie colonu’!    
            - Taci! Nu huli! Cum să-ţi facă sfântul aşa ceva?    
          - Păi dacă îl rog, cum să nu mă servească, nu e el Sfântul Ardealului? El poate orice. Pe vremea când trăia putea să treacă şi prin pereţi. Rugăciunea-i rugăciune, are efect, toată lumea ştie. Şi-apoi nici nu-i prea mare lucru pentru el, că doar pune o vorbă bună pe lângă îngeri. Dacă între două rugăciuni mai bei şi câteva damigene de agheasmă mică, se-ntâmplă.         
            - Iar vorbeşti cu păcat? Te bate Dumnezeu. Ce să caute îngerii în colonul tău!?      
            - Cum ce să caute...!? Tu n-ai auzit de terapia cu îngeri!? Sunt buni la toate bolile. Trebuie doar să crezi. Acumaaa... na, sigur, nu se bagă ei chiar pentru oricine. Uite bunăoară, în tratamentul hemoroizilor şi al curăţării colonului cu îngeri, trebuie să intervină cineva mai important, că îngerilor nu prea le plac treburile astea. Acu’ un an l-am rugat pe îngerul meu păzitor, aşa cum m-a învăţat bunica la trei ani: „Înger îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, bagă-te-n colonul meu!” 
            - Ce tâmpenii te-a-nvăţat, nu era sănătoasă...! Cum să înveţi un copil asemenea prostii!?         
           - Nu, nuu... ea săraca m-a învăţat rugăciunea corect, doar aia cu colonu’ am pus-o de la mine să văd dacă merge.   
            - Şi? A mers? S-a băgat?       
           - Nu ştiu ce să zic, că n-am simţit nimic, dar ştiu că la urmă puţea ca dracu în jurul meu... de la umărul drept venea mirosul, aşa că m-am rugat de arhanghelu’ Rafael să-mi înlocuiască îngeraşul păzitor de pe umăr cu unul mai curat şi să-mi scoată el însuşi, măcar hemoroizii, dar n-a ţinut. Şi am făcut exact cum scrie la cartea lui Dorin Vertu, l-am invocat, am închis ochii şi am vizualizat o energie verde, aşa cum îi place lui şi-apoi, în capul meu, mi-am infuzat colonu’ cu ea. N-a mers. Am insistat şi am aplicat şi pasul doi:
am pus mâinile ca să vizualizez cum energia lui trece prin palmele mele infuzând locul dureros. N-a mers nici aşa. Atunci mi-am băgat un deget ca să infuzez cu el colonul... Aoleo mamă...!!! Ai de muladhara şi de hemoroizii mei....!!! Dracu’ m-a pus!? Cu ce-am greşit!? Poate că n-am nimerit eu exact nuanţa de verde care-i place lui, poate că nu-i convine să desfunde colonuri sau poate că era chiar înăuntru şi curăţa de zor şi l-am atins cu degetul... nu ştiu, cert e însă că înafară de o durere ascuţită în hemoroizi şi-apoi în creştetul creştetului capului, n-am avut niciun rezultat. Şi-acum îmi ţâţâie curu’ când mă gândesc ce-am putut să-i fac bietului arhanghel! Bine că nu s-a răzbunat. 
            - Vezi, aşa e când devii obez de-atâta spiritualitate. Hrana spirituală prea abundentă în energii, dimensiuni, cuante, portaluri, cursuri, seminarii, conferinţe, cabale, entităţi şi cărţi sfinte devine toxică şi faci hemoroizi. Mai tragi şi-o gură de ether şi ăla eşti! Constipaţia mondială nu-i uşor de suportat. 
            - Aşa-i! Ai dreptate, dar cum mi-e clar: nu toţi îngerii şi arhanghelii au veleităţi de vidanjori. Ca să fii un terapeut căcănar profesionist mai trebuie să-ţi şi placă. Mi-a zis popa Ţăndărică să nu măi deranjez arhanghelii cu prostii, că asta-i treabă de popi, că doar ei au voie să-i manevreze fiindcă au har duhovnicesc şi că oricum, arhanghelu’ Rafael e obraz subţire, nu-i ca mine, obraz gros. Obraz gros, daaaa...!? Biiineeeeee....! Când i-am zis părerea mea despre el şi despre harul lui duhovnicesc de şarlatan muieratic ce este, mi-a retezat-o scurt: „Eşti un idiot. Du-te dracului la biserică, sau mai bine la doctor!”         
            Acuma na, cum să mă duc la doctor, câtă vreme Mandragora de la plafarul de etnobotanice zicea că doctorii te omoară cu zile, că sigur o să-mi recomande medicamentul ăla nou pentru ficat, de-i zice Coliver sau Colivăr şi că mai bine îi dau ei banii, că mă trimite ea la o babă în Gheboaia care mă face bine cu tăciuni. Sincer!? Nu prea mi-a dat inima ghes şi i-am zis Mandragorei să-i spună vrăjitoarei să-şi bage tăciunii undeva. Culmea e că i-a transmis, iar baba m-a blestemat să mi se înmoaie picioarele şi-a trebuit să îl rog frumos pe Ţăndărică să-mi citească moliftele Sfântului Vasile. La urmă, după ce mi-a luat toţi banii şi a văzut că mă strâmb la el mi-a zis „Marş de-aici! Ia patul tău şi umblă!”                       
           Mătănii, rugăciuni, clisme cu agheasmă şi iar mătănii, rugăciuni şi clisme cu agheasmă, uite-aşa am ţinut-o o lună de zile. Asta ca să nu mai zic că am mutat patul prin toată casa şi l-am scos şi prin curte, ba chiar şi după ţigări am fost cu el. Unii ziceau că mi-ar fi văzut poza în ziarul local din Vaidenoi, alţii că aş fi apărut şi la Ştiri... Mi-au bătut în uşă şi Mardare şi infirmierii de la Spitalu de Veseli şi Gogu de la Salvare, da’ ce eram prost să le deschid!? Hmm... m-am chinuit puţin cu clismele, nimic de zis, dar am acum picioare de fotbalist.    
            - Cum...!? Ţi-a recomandat popa Ţăndărică clisme cu agheasmă? Ce-i, satanist...!?           
        - Nu, ferească Dumnezeu, că dacă o făcea îl reclamam la Patriarhie că nu mi-a dat chitanţă pentru molifte. Asta cu clisma mi-a zis-o un terapeut internat la Spitalu’ de Veseli din Gătaia, că zicea el că apa are memorie. Şi nu că zicea el, ci că un om de ştiinţă japonez a făcut avere cu memoria apei. Şi mi-a mai dat şi o veste
şoc!
Cică tocmai ce fusese desfiinţat Ministerul Sănătăţii. Nu că ar fi fost cine ştie ce de capul lui, ci pentru că oamenii de ştiinţă spiritualistică au constat că orice boală se tratează cu apă. Nu mai vezi, nu mai auzi, ai paralizat? Bea apă. Ai cancer, diabet, hepatită, turbare, ciumă, lepră, alzheimer, schizofrenie, ciroză? Bea apă, că se rezolvă. Ai făcut septicemie, peritonită, ţi-a plesnit cordul, fierea sau vreun vas de sânge pe creier? Bea apă! Şi încă ceva, că poate nu ştiai: cică “celulele corpului nostru nu se ating între ele, pentru că înoată în apă, la fel ca şi nervii.”      
           
„Ghii, măi Bator, ghii, măi sărace!“, mi-am zis, a
şa că am cumpărat imediat una din cele cinşpe mii de cărţi scrise Masaru Emoto, în care bătea apa-n piuă cu cristalele de apă şi cu memoria ei ancestrală. Şi în timp ce mă uitam la pozele cu cristalele de apă înjurate, blestemate sau iubite, m-am gândit că din moment ce agheasma este burduşită de Duh Sfânt, apăi atunci ea este cel mai bun remediu pentru colon şi hemoroizi. Aşa că agheasmă mică, agheasmă mare, pac, pac... beam ca la două, trei damigene de apă sfinţită pe zi şi mai făceam şi o clismă de o oră în timp ce beam. E adevărat că am slăbit paişpe chile, că nu mai aveam timp nici să mănânc sau să dorm, în schimb m-am umplut de Duh Sfânt. 
            - Şi?   
            - Şi nimic. Am aflat apoi că nu la arhanghelu’ Rafael, ci la Sfântul Andrei, patronul României, sau la Sfânta Parascheva, patroana Moldovei, sau la Sfântul Arsenie Boca, patronul Ardealului trebuia eu să mă rog, că nu toată lumea divină se bagă la hemoroizi, ci numai patronii geo-politici.  
            - Şi te-ai vindecat?    
            - Nu. Când i s-au scos moaştele la pupat, probabil că hârca era din cale-afară de ocupată şi nu mai prididea, că erau jdemii de oameni la coadă, unul mai nefericit decât altul, care înfulecau de zor sarmalele de la primare şi-i cereau bietei Parascheva maşini, vile, vacanţe în Bali, bărbaţi bogaţi, câştiguri la loterie, televizoare, terenuri, gagici cu cracii lungi, ceasuri de aur, pensii de parlamentari şi câte şi mai câte... Este adevărat că mi-am frecat izmenele în repetate rânduri de racla ei, dar nici asta nu a ajutat. Cât despre sfântul Andrei... nicio nădejde. Am ţinut în braţe crucea lui de la trecerea de nivel cu calea ferată vreo trei zile, până m-a dat Mardare jos de-acolo şi mi-a dat amendă.        
            - De ce te-a amendat?            
            - Pentru blocarea circulaţiei şi tulburarea liniştii publice, că vezi tu, se strânseseră mahalagiii ciopor în jurul meu, ba încă unii veniseră şi cu scăunele şi bidoane de vin de-acasă, iar toţi copiii de pe maidan mă luaseră la ţintă şi aruncau în mine cu roşii şi cu corcoduşe, din mijlocul drumului. Şi Mardare se cinstea cu ei pe rând, râdea cel mai tare, aplauda şi mă arăta cu degetul la toată lumea. Toate bune şi frumoase, dar când şoferii şi gunoierii au vrut să treacă şi n-au putut, şi au început să-i ocărască şi să-i ia la şuturi pe copii - chestie care desigur, i-a deranjat foarte tare pe mahalagii - s-au luat cu toţii la bătaie. Mardare s-a băgat cu pulanul între ei ca să-i despartă dar şi-a luat un levier pe spinare de la un şofer de basculantă căruia îi căzuse basca pe ochi, ceea ce l-a înfuriat atât de tare, încât a scos telefonul şi l-a chemat pe ninjalău. Nu vreau să-ţi povestesc ce a urmat, că ştii şi tu cât de dement de fericit poa’să fie ninjalău’ când e vorba de mardeală.          
            - Şi-acu ce te-ai gândit tu...!? Arsenie Boca ar fi cel mai nimerit.  
         - Păi nu...!? Păi dacă tot îi umple de parale pe toţi neisprăviţii care vând brelocuri, poze, icoane, tricouri, chiloţi, semne de carte şi alte drăcării şi ciumecării chinezeşti cu poza lui, de ce nu mi-ar curăţa şi mie colonu’!? Oameni suntem...

Va urma...      
Text şi colaj foto Dan Ioaniţescu
©
  

19 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. An bun să fie! că Domnul și-a întors fața către mine ; mă primiți de fanatic aicea? ;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D
      Pentru minţile prea înfierbântate există evident îngeri. Altfel... îngerii au exact acelaşi statut cu Moş Crăciun. Şi cu Ghionoaia. Şi cu Statu-Palmă-Barbă-Cot, călare pe-un iepure şchiop!
      S-auzim de bine!

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. :)
    Ai o problemă... şi nu e nici vina şi nici problema mea.

    RăspundețiȘtergere
  16. Sărăcuța Maria,habar nu are de glume,crede că tot ce zboară se mănâncă :p

    RăspundețiȘtergere

ADEVĂR GRĂIEŞTE GURA MEA: